Contestat pentru activitatea lui politică, savantul C. I. Parhon a îmbinat strălucit medicina cu ştiinţele naturii, dar care a avut nenorocul să se nască cu 100 de ani prea devreme. S-a născut pe 15octombrie 1874 la Câmpulung Muscel. Atras de medicină, a urmat cursurile Universităţii din Bucureşti şi a obţinuţ în 1900, titlul ştiinţific de doctor în medicină cu teza “Contribuţiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie”.
A profesat ca medic la Spitalul Rural „Rallet” şi apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon. În această perioadă, devine docent al Clinicii de boli nervoase din Bucureşti, urmând şi un stagiu de perfecţionare la Munchen. Între 1909 – 1912 devine medic primar la Ospiciul Mărcuţa.
C.I.Parhon s-a implicat în învăţământul superior medical, ca profesor universitar de neurologie şi psihiatrie, la Facultatea de Medicină din Iaşi şi profesor de clinică endocrinologică la Facultatea de Medicină din Bucureşti. În paralel cu activitatea didactică, şi-a continuat activitatea profesională ca director al Spitalului Socola din Iaşi şi apoi al Institutului pentru bolile nervoase, mintale şi endocrinologice din Bucureşti.
În 1928 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind, în 1939, membru titular şi preşedinte de onoare al acestui prestigios for ştiinţific.
A deţinut şi alte funcţii în cadrul organizaţiilor profesionale medicale: membru titular al Academiei de Medicină din Bucureşti membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale, membru fondator al Societăţii de Anatomie din Bucureşti, al Societăţii de Biologie, al Societăţii Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie şi Endocrinologie.
A fost ales membru al Academiilor de Ştiinţe ale URSŞ R. P. Bulgară, R. P. Ungară şi R.D.G, al societăţilor de endocrinologie din Pariş Moscova şi Praga. Parhon a fost fondatorul Revistei Societăţii Române de Endocrinologie, Acta Endocrinologica, în 1938, iar, în anul 1946, regele Mihai a înfiinţat Institutul de Endocrinologie cu numele „C. I. Parhon”.
