Doina Badea a impresionat o ţară întreagă prin eleganţa interpretărilor sale şi prin uşurinţa cu care mângâia note ce păreau intangibile muritorilor. Şi toate melodiile din repertoriul ei sunt dovada unui talent uriaş pe care l-am pierdut subit şi tragic, sub dărâmăturile lăsate în urmă de marele cutremur din 4 martie 1977.
“Ploaia şi noi” a reprezentat apogeul prea scurtei cariere a unei unei craiovence cu voce şi suflet de aur, piesa de referinţă a unei interprete binecuvântate cu har şi carismă pentru care a cânta reprezenta înspşi esenţa vieţii, unicul scop al existenţei sale.
Muzicologul George Sbârcea remarca faptul că Doina Badea, prin interpretarea maiestuoasă, elegiacă a piesei compuse de Vasile Vasilache Jr., pe versurile Flaviei Buref, a demonstrat încă o dată că este o apariţie singulară, irepetabilă, un fenomen muzical fără egal care umplea săli, dar mai ales inimi.
Îi aflăm împreună povestea în cadrul campaniei “Eu aleg România – Ascultă-ţi muzica! 100 de melodii ale românilor,” un proiect al reţelei regionale Radio România, pe siteul eualegromania.
