De câteva zile a început o campanie de denigrare a radioului public reşiţean, prin atacuri la colegii de breaslă şi la şeful instituţiei. Campania se integrează perfect în ampla campanie de politizare a Societăţii Române de Radiodifuziune. Mă întreb doar dacă toate acestea sunt dirijate sau este pur şi simplu o coincidenţă.
Adevărul e că am încetat de mult să mai cred în aşa zisele coincidenţe; sunt convins însă, că sunt persoane care doresc răul acestei instituţii. De ce? Ei, aici chiar mi-e greu să răspund, pot doar să lansez nişte supoziţii. Unii vorbesc în necunoştinţă de cauză; alţii sunt răuvoitori, iar alţii doar proşti şi foarte curajoşi sub protecţia unui aşa zis anonimat. Atâta doar că în societatea informatică în care trăim, anonimatul nu poate rămâne anonim mult timp.
Ceea ce nu se ştie, dincolo de ceea ce se aude pe 105,6 Fm, e dăruirea, priceperea, chinul uneori, nervii, plânsetul tăcut sau cu lacrimi reale, oboseala, talentul, bucuria şi satisfacţia lucrului bine făcut. Nu e o meserie în care să vii la 7 şi să pleci la 3; nu e o profesie în care să poţi să spui: lasă, mai fac şi mâine. Aici ori eşti dedicat trup şi suflet meseriei, ori îţi faci bagajul şi pleci.
Unii au plecat de bună voie; alţii au fost poftiţi să plece, alţii pur şi simplu nu s-au acomodat cu noile cerinţe ale radioului. Să fie sănătoşi; pleacă unii, vin alţii, noi rămânem. Rămânem şi dăm tot ce-i mai bun din noi. Nu pentru bani, nu pentru glorie, nu pentru o funcţie politică sau administrativă, nu. O facem pentru că aşa considerăm necesar; o facem pentru ascultători, care culmea, cresc de la un an la altul, de la o măsurătoare la alta, în pofida piezelor rele care-şi doresc ca Radio Reşiţa să-şi rupă gâtul.
Oamenii care varsă venin prin fiţuici obscure, sunt asemeni vulpii care, dacă nu ajunge la struguri, spune că sunt acri. Nu ştiu cât de acri sunt, pentru că i-a gustat; atâta doar că a crezut încă de pe vremea când era mic şi prostuţ că el e Dumnezeul jurnaliştilor pe pământ şi totul i se cuvine. Între timp a mai crescut, dar degeaba; încă mai crede că lui i se cuvine totul, că a fi jurnalist înseamnă să cerşeşti bani în stânga şi dreapta, să scrii de bine sau de rău în funcţie de banii care ţi se oferă sau nu. Încă mai e convins că funcţiile şi posturile la Radio România Reşiţa se obţin pe bani, cadouri sau… politic.
M-am săturat de toţi aceşti păpători de …, cu apă rece să nu-i apuce greaţa, de toţi aceşti copii teribili ai presei scrise, care după ce au terminat cu bastonaşele, se văd deja laureaţi ai premiilor Pulitzer pentru jurnalism. M-am săturat de ei şi promit să nu-i mai bag în seamă, nu de alta, dar dacă le dai prea multă atenţie se cred importanţi şi le creşte apetitul.
Dan Agache
Sursa foto: cafegiicupedigree.wordpress.com
