Acum aproape un an, la alegerile prezidențiale, tinerii din București, din țară și din diaspora, au ieșit în stradă cu sloganul “Ne vrem țara înapoi”. Au fost proteste spontane, care prefigurau nemulțumirile de acum ce s-au acumulat în timp, iar evenimentele tragice de la Colectiv, au făcut ca toate acestea să izbucnească; să dea în clocot.
Supărarea lor de atunci nu era împotriva contracandidatului lui Iohannis, era un semnal că actuala clasă politică românească trebuie să se schimbe, iar România lucrului bine făcut, trebuia să devină o realitate. Din păcate politicienii nu au înțeles acest lucru; nu l-a înțeles nici actualul președinte care nu a făcut nimic pentru reformarea clasei politice, a mentalităților.
Supărările și frustrările tinerei generații derivă nu atât din nivelul de trai actual, din imposibilitatea achiziționării unei case, sau a unui job cu un salar decent, ci mai degrabă din spectacolul televizat seară de seară, prin care clasa politică în ansamblul ei se îmbogățește de la o zi la alta. Pentru ei se găsesc bani de salarii mari; pentru ei se inventează afaceri cu statul prin care țara este furată c-an codru; pentru ei se fac legi care să-i scape de pedepse; pentru ei se reinventează o Românie a lor și numai a lor. Furtul, minciuna, dezinteresul national, lipsa de patriotism i-a mânat pe tinerii de azi să protesteze.
Dacă e să stăm strâmb și să judecăm drept, sunt aceleași idealuri care ne-au adus și pe noi în stradă acum 26 de ani; sunt aceleași nemulțumiri ale unei largi majorități a populației, care se manifestă acum în stradă, la fel ca și atunci. Diferența e că atunci exista unitate, iar acum ne caracterizează lașitatea. Mulți, foarte mulți din cei care am ieșit atunci în stradă, acum urmărim spectacolul de la căldură, din spatele perdelelor. Poate e și un sentiment de inutilitate, dar nu e o scuză.
Copii noștrii frumoși au ieșit pe străzi, cerându-și țara înapoi; o țară furată zi de zi și ceas de ceas, de o mână de nemernici ajunși vremelnic într-o funcție, uitând că România asta nu e lor și nu pot proceda după bunul lor plac.
Copii nostrii își vor țara înapoi; o țară pe care noi am luat-o, dar din comoditate am abandonat-o în mâinile unui grup de infractori, care au acționat nestingherit; fără frică, fără rușine, fără nici un sentiment național. Nu ne-a fost teamă să ne cerem țara înapoi în 89, de ce ne-ar fi acum? Dacă nouă nu ne pasă, atunci ce vrem de fapt? E timpul să ne trezim; e timpul să cerem clar și răspicat celor implicați în actul de conducere corectitudine și respect; pentru țară, pentru noi, pentru tinerii care nu se tem să iasă din case și să strige în gura mare acest lucru. Este timpul lor, dar și al nostru deopotrivă.
A venit vremea să ne cerem țara înapoi!
Dan Agache
