Faptul că România e ţara tuturor posibilităţilor, nu mai miră pe nimeni. Aici, nonvalorile sunt ridicate la cele mai înalte funcţii, doar pentru a servi pe cineva, mai sus. Aici poţi să furi cu acte în regulă şi să plătească alţii. Aici se pot devaliza bănci, se pot lichida intreprinderi, se pot distruge oameni şi destine, doar pentru că acolo sus, cineva îşi doreşte asta.
Tot aici în ţara numită România, dacă furi suficient cât să dai şi altora, eşti arestat pentru o nimica toată, plimbat puţin pe la televizor cu cătuşele zornăind să aibă ţugulanul satisfacţia că a învins, după care te retragi bine mersi cu o avere colosală… Aici, în ţara tuturor posibilităţilor, drepturile omului sunt opţionale şi nu obligatorii, miniştrii ne spun că un salar de doi lei reprezintă o avere, iar politicienii fac şi desfac legi după pofta unui păpuşar nevăzut.
În această ţară europeană cu acte aproape în regulă, produsele româneşti sunt inexistente, iar cine se încumetă să facă ceva, ajunge cât ai clipi, hrană pentru rechini. Dacă trăieşti cumva aici, înseamnă că ai dat lovitura vieţii tale. Asta, doar dacă te numeri printre cei aleşi, pentru că altfel… Altfel toate sunt bune. Atât de bune încât tare le-am da altora atâta bunătate şi să rămânem noi cu ce avem; pardon cu ce mai avem.
În această ţară minunată, există un judeţ, frumos de altfel, care e asemeni unui copil sărac, făcut de o mătuşă de-a lui. Altfel spus, un judeţ fără cap, fără coadă, fără industrie, fără agricultură, dar cu multe probleme. E singurul capitol la care excelează. În rest… toate sunt pe minus.
Atât de bine se trăieşte în acest judeţ, căruia lumea îi mai spune şi Caraş Severin, încât şi politicienii au plecat, care-ncotro; unii s-au retras, alţii au fost retraşi, alţii nu s-au dat duşi până când i-a luat DNA-ul. Ce a rămas în urma lor…. Nimic. Un nimic atât de mare încât primarii municipiului reşedinţă de judeţ fac schimb de cocardă tricoloră la poarta penitenciarului Popa Şapcă; unul intră, altul iasă. Preşedinte de Consiliu Judeţean nu avem, un vicepreşedinte s-a dus şi el să vadă ce fac primarii urbei de pe Bârzava, ba chiar şi prefectul s-a retras pe motiv de conflict de interese; cu DNA-ul desigur.
Mă tot miram cum de premierul tehnocrat nu numeşte un alt prefect; răspunsul e atât de simplu… Dacian Ciloş nici nu ştie că există Caraş-Severinul pe hartă. Judeţ agricol nu a fost niciodată, iar specialistul european în agricultură habar nu are de acest colţ de ţară, care nu are nici aeroport pe care să facă escală în drum spre Bruxelles şi înapoi, iar prefectul nu-i poate trimite nicio informare, pe motiv de abandon al postului.
Ne mai mirăm atunci că lucrurile merg aşa cum merg, când exemplul nostru este elocvent pentru întreaga Românie: un judeţ al nimănui, în ţara tuturor… posibilităţilor.
Dan Agache
