A cam trecut vremea în care tâlharii călare atacau poştalioanele, diligenţele şi trenurile din Vestul sălbatic, a trecut şi vremea când bandiţi cu feţe mascate jefuiau băncile în plină zi. Am evoluat şi noi şi tehnica celor care ţin morţiş să facă un ban cinstit. Astăzi există alte metode, iar hoţii nu mai stau ascunşi în case conspirative, ori fug peste graniţe şi caută ţări care nu extrădează. Nu, acum aceştia se ascund, pardon nu se mai ascund şi pot fi văzuţi uneori zilnic, ba pe la televizor, ba prin parlament……
Dacă îmi spuneţi că nu-i aşa, că nu am dreptate, vă contrazic, pentru că am argumente: aproape o treime dintre parlamentarii care s-au rulat în legislatura actuală, 2012-2016, au probleme cu legea, fie că sunt condamnaţi, trimişi în judecată, urmăriţi penal sau acuzaţi de ANI de incompatibilitate, conflict de interese sau averi nejustificate, iar numărul lor creşte de la o săptămână la alta.
De furat însă, se fură şi azi, mai ceva ca înainte, atâta doar că există mai multe tipuri de hoţi şi de hoţii. Cei mai de jos sunt şuţii, cei care te fac la portofel în mijloacele de transport în comun, sunt găinarii care ieri au furat un ou şi astăzi mai fură unul, nici gând să treacă la furat un bou. Din aceeaşi categorie mai fac parte cei care se mulţumesc să fure un top de hârtie din birou, doi litri de motorină din maşina instituţiei, care în fond nu reprezintă mare lucru, dar corelat cu numărul mare de astfel de indivizi, pagubele sunt însemnate.
Ar mai fi cei care odată ajunşi în funcţie mai fură din proiectele europene, din banii de investiţii, care îşi iau tainul de la firmele de construcţii şi în final încearcă să dreagă busuiocul, dându-i o aparentă notă de legalitate. O altă categorie de hoţi, pardon cred că nici nu pot să le spun aşa, sunt cei implicaţi în afaceri…legale; adică au o acoperire perfecta şi scăparea din strânsoarea justiţiei, pentru că ei nu acţionează singuri ci în cârdăşie cu cei care pot da, sau modifica legile. Sumele furate în aceste cazuri reprezintă zeci şi sute de milioane de euro sau dolari.
Poate vă întrebaţi care sunt mai periculoşi: răspuns – toţi. Cei mari fură prea mult şi se cunoaşte; cei mijlocii pot creşte, au potenţial, profesori buni şi o foame de bani ce nu s-a mai văzut; iar cei mici nu fură lucruri valoroase, dar sunt atât de mulţi, încât am mai dat şi la export din ei şi au făcut carieră prin capitalele europene.
Salariile, pensile şi tot ceea ce se poate câştiga cinstit în România, reprezintă sume insuficiente pentru un trai decent şi de multe ori nici măcar modest. Concluzia – fiecare completează ce, cât şi cum poate. Rezultatul e trist; am devenit o ţară de hoţi, de pomanagii, de cerşetori, conduşi de reprezentanţi cu gulere albe şi stilouri cu peniţă de aur. Păcat, mare păcat!
Dan Agache
Sursă foto: paginaeuropeana.ro
