Luna lui cireșar a venit cu temperaturi mari, dar mari rău de tot. Toată lumea transpiră de nu se poate. Dacă vreți, pot să vă dau și câteva exemple. La început de lună, primul trecut de transpirații a fost premierul Victor Ponta, care a dat cu subsemnatul pe la DNA. Adevărul este că nu poate să-ți fie totuna, când treci pragul instituției care, în ultima vreme e un fel de bau-bau pentru politicieni și nu numai, chiar dacă ai calitatea de martor într-un dosar. Nu de alta dar vi martor și pleci acuzat; asta daca mai pleci.
Căldurile cred că l-au trecut și pe procurorul de caz, nu de alta dar nu e de ici de colo să chemi la ordine un prim ministru. Să fi fost doar emoțiile sau o fi fost din cauza presiunii atmosferice, ori de altă natură.
Au transpirat și lideii PSD care au alergat repede să facă zid în jurul premierului; nu de alta, dar deși multă lume spune despre acest partid că e un balaur, nu are decât un cap, nu șapte. Așa că țin la el ca la oala cu smântână, nu de alta dar nu ar fi indicat să pățească ceva, înainte de fluierul final al partidei, care va veni abia în toamna anului viitor; asta dacă nu cumva fluieră cineva henț și scoate cartonașul roșu.
Roșii la față precum un suporter pătimaș, au fost și liderii PNL care se agitau de mama focului, strigând cât îi țineau plămânii “demisia, demisia”. Păi bine măi fraților, demisia e un act unilateral și fiecare o scrie cu mânuța proprie și o semnează atunci când crede de cuviință. NU?
Nădușit doar așa ușor, a fost și președintele Iohanis. Domnia sa nu se putea agita prea tare, deh, funcția bat-o vina, dar poezia era aceeași, demisia și demisia, că de nu…demiterea. Ei uite că nu a fost nici una nici alta. Deocamdată.
Ziua moțiunii de cenzură, cea care ar fi trebuit să aducă multe broboane de sudoare și puterii, dar și opoziției, a fost poate cea mai liniștită și lipsită de focul arzător al emoțiilor, căldurii și transpirațiilor. Poate mai nădușit să fi fost ex ministrul Rus, pe care l-a luat gura pe dinainte și cum a zburat porumbelul, cum l-au trecut transpirațiile. Deh, căldură mare în luna lui iunie.
Stau așa, la umbră, mă răcoresc cu declarațiile la cald ale oamenilor politici și mă tot întreb: oare ce nădușeli ne mai așteaptă zilele următoare? Nu de alta dar suntem abia la jumătatea lui iunie și eu știam că abia în iulie și august ne așteaptă transpirațiile puternice. Și totuși….
Acum stau și cuget și eu asemeni personajului lui nenea Iancu: Căldură mare, mon cher, căldură mare. Dar oare e chiar atât de cald sau e vorba doar de nădușeli politice. Rămâne de văzut.
