Ziua Mondială a Teatrului, sărbătorită pe 27 martie, un motiv de reflexie și emoție

În anul 1919, poetul, filosoful și dramaturgul Lucian Blaga scria poezia ’’Trei fețe’’:
Copilul râde:
„Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă:
„Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace:
„Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”
De ce, de Ziua Mondială a Teatrului mă întorc la ea?

Articol editat de Anca Bălălău, 26 martie 2025, 22:00 / actualizat: 27 martie 2025, 7:55

Nu pot da un răspuns, fiindcă nici teatrul nu dă răspunsuri, pune doar întrebări ce ne determină să căutăm, să ne căutăm în toate etapele vârstelor.Teatrul este jocul cu viața, jocul cu moartea pe un teren al efemerului, al fragilității și al vulnerabilității.

Poezia „Trei feţe”, de Lucian Blaga, sugerează faptul că Jocul are o importanţă esenţială în evoluţia individului.

Condiţia umană este privită prin trei perspective: cea a copilului, a tânărului şi a bătrânului. Autorul sintetizează viaţa omului ca pe o combinaţie a trei factori, de egală importanţă: Iubirea, Jocul şi Înţelepciunea. Jocul aparţine şi laturii cognitive a omului, dar şi a celei afective. Prin acest mijloc de percepere a realităţii, explorează universul înconjurător, îşi înţelege funcţionarea propriului corp şi îşi exteriorizează convingerile. De asemenea, îşi însuşeşte bazele funcţionării societăţii şi anumite principii de viaţă. În joc îşi are originea şi caracterul de fiinţă socială al omului. Tot prin intermediul jocului, conştientizează noţiunile de Bine şi Rău. Teatrul, de 2000 de ani este Jocul cu Iubirea şi Înţelepciunea.

Istoricul Zilei Mondiale a Teatrului

În anul 1948, la iniţiativa UNESCO şi a unor personalităţi de seamă din domeniul teatrului, a fost creat Institutul Internaţional de Teatru (IIT), cea mai importantă organizaţie internaţională neguvernamentală din domeniul artelor spectacolului. Primul congres – cel de constituire – al IIT a avut loc la Praga în iunie 1948, având în componenţă 12 Centre naţionale: Austria, Belgia, Brazilia, Chile, China, Cehoslovacia, Franţa, Italia, Polanonia, Elveţia, SUA şi Marea Britanie.
În fiecare an, o personalitate marcantă din lumea teatrului transmite mesajul dedicat acestei zile. Primul mesaj, transmis la prima sărbătorire a acestei zile, în anul 1962, a fost redactat de Jean Cocteau, poet, scriitor, pictor, dramaturg și cineast francez, iar pe parcursul anilor personalităţi remarcabile ale culturii mondiale au transmis mesaje prilejuite de Ziua Mondială a Teatrului: Dario Fo, Arthur Miller, Laurence Olivier, Peter Brook, Pablo Neruda, Maurice Bejart, dar şi conaţionalii noştri, excepţionale personalităţi, dramaturgul şi eseistul Eugen Ionescu, protagonist al teatrului absurdului – în anul 1976 şi actorul şi regizorul Radu Beligan – în anul 1977.

Mesajul Internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului 2025

Autorul Mesajului Internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului 2025 este Theodoros Terzopoulos, regizor, pedagog, autor, fondator şi director artistic al Companiei teatrale Attis, inspirator al Olimpiadelor de teatru şi preşedinte al Comitetului internaţional al Olimpiadelor de teatru.

’’Oare poate teatrul să audă apelul disperat pe care îl emit vremurile noastre într-o lume de cetăţeni sărăciţi, ferecaţi în celulele unei realităţi virtuale, retraşi într-o izolare sufocantă? Într-o lume de existenţe robotizate înăuntrul unui sistem totalitar de control al şi de represiune a tuturor aspectelor vieţii?
Îi pasă teatrului de distrugerea ecologică, de încălzirea globală, de masivele pierderi la nivelul biodiversităţii, de poluarea oceanelor, de topirea calotelor glaciare, de tot mai desele incendii forestiere şi de fenomenele meteorologice extreme? Poate teatrul să devină un factor activ în ecosistem? De mulţi ani teatrul observă impactul uman asupra planetei, dar nu izbuteşte să facă faţă aceastei probleme.
Este teatrul îngrijorat de condiţia umană, aşa cum se prezintă ea în secolul 21, când cetăţeanul este manipulat de interese politice şi economice, de reţelele media şi de grupurile formatoare de opinie? Când reţelele sociale, pe cât de mult înlesnesc comunicarea, sunt o formidabilă justificare a acesteia, pentru că furnizează necesara distanţă de siguranţă faţă de Celălalt? O copleşitoare senzaţie de frică de Celălalt, de cel care e diferit, de Străin, domină gândurile şi acţiunile noastre.

Poate teatrul să funcţioneze ca un atelier de coexistenţă a diferenţelor fără să ţină seama de trauma sângerândă? Această traumă sângerândă ne îndeamnă să reconstruim Mitul. Cum spune Heiner Müller, „Mitul este un agregat, o maşină la care se pot conecta mereu alte şi alte noi maşini. El transportă energia până când viteza crescândă va face să explodeze câmpul cultural”; şi câmpul barbariei, aş adăuga eu.
Oare poate teatrul, prin reflectoarele sale, să dezvăluie traumele sociale şi să înceteze a se arăta pe sine însuși într-o lumină falsă?

Întrebări care nu se pretează la răspunsuri definitive, pentru că teatrul există și dăinuie datorită întrebărilor fără răspuns. Întrebări stârnite de Dionisos, trecând prin locul său de naștere, arena teatrului antic, și continuându-și tăcut călătoria de refugiat prin peisaje de război, astăzi, de Ziua Mondială a Teatrului.
Să privim în ochii lui Dionisos, zeul extatic al teatrului şi al Mitului ce uneşte trecutul, prezentul şi viitorul, copilul născut de două ori de Zeus şi de Semele, expresia identităţilor fluide, bărbat şi femeie, mânios şi blând, divin şi animalic, la limita dintre nebunie şi raţiune, ordine şi haos, un acrobat pe graniţa dintre viaţă şi moarte. Dionisos pune o întrebare ontologică fundamentală – ce înseamnă toate astea? –, o întrebare care îl împinge pe creator spre o tot mai profundă investigare a rădăcinii mitului şi a multiplelor dimensiuni ale enigmei care este omul.

Avem nevoie de noi căi narative, care să cultive memoria şi să creeze o nouă responsabilitate morală şi politică, ca să ieşim de sub dictatura multiformă a Evului Întunecat din ziua de azi.’’
Teatrul adevărat este locul unde oamenii se vor întâlni mereu cu ceea ce umanitatea le-a lăsat ca moştenire pentru a înţelege, mai devreme, realitatea.Teatrul este starea de a fi, de a iubi și de a emoționa!
„Cred în nemurirea teatrului. E cel mai minunat adăpost pentru cei care și-au ascuns fără să știe nimeni copilăria în buzunar și care au pornit să-și continue jocul până la sfârșitul lor”…Continuați… La mulți ani, oamenilor de teatru! Laudatio!
Vă mulţumesc din adâncul inimii pentru munca voastră!
Versiunea în limba română: Alice Georgescu
Sursa mesajului UNITER