Nicolae Danciu Petniceanu vede prima geană de lumină în satul Petnic, comuna Iablanița din jud. Caraș- Severin, chiar în Sâmbăta Mare, pe 11 aprilie 1936. Părinții săI au fost oameni simpli, de la țară, însă aceasta nu l-a împiedicat pe copilul Nicolae să studieze asiduu, cu seriozitate, pentru a-și construi viitorul.

            Urmează școala primară în satul natal, cursurile gimnaziale în comuna Iablanița, iar între 1951-1955 este elev al Școlii Medii Siderurgice din Reșița. La scurt timp după absolvire se înscrie la Școala de Ofițeri a Ministerului de Interne din București (1957-1958). Între 1960 și 1966 este student al Facultății de Filologie din București pe care o absolvă susținând licența cu lucrarea ,,Mesianismul în poezia lui Goga”, conducător științific fiind prof. univ. Pompiliu Marcea, iar președinte al comisiei de absolvire renumitul academician Ion Coteanu.

            Încă de pe băncile școlii își descoperă pasiunea pentru literatură și publică în revistele școlare și studențești. La recomandarea criticului Ovidiu Cotruș publică  în 1969 schița ,,Jocul”, debutând astfel în paginile revistei ,,Orizont” din Timișoara, fiind îndrumat și sprijinit ulterior de scriitorul Sorin Titel, de care l-a legat o durabilă și frumoasă colaborare.

            De-a lungul a jumătate de secol se remarcă printr-o bogată activitate literară și culturală. Colaborează la revistele ,,Orizont”, ,,Familia, ,,Tribuna”, ,,Flacăra”, ,,Almana-hul oștirii”, ,,Altarul Banatului”, ,,Timpul”, ,,Flamura roșie”, ,,Bocșa culturală” etc. Dă viață unor noi reviste culturale în spațiul literar bănățean: ,,Eminescu”, ,,Vestea”, ,,Muntele , ,,Icoane bănățene” și inițiază seria nouă a revistei ,,Vrerea” , editată în perioada interbelică de Ion Stoia Udrea. Fondează Societatea literar-artistică ,,Sorin Titel din Banat, al cărei președinte devine în 1990. Tot atunci înființează revista ”Anotimpuri literare”, almanahul literar-cultural ,,Frăția” editat în colaborare cu românii din Banatul sârbesc. Este invitat la emisiuni radiofonice (Radio Timișoara, Radio Reșița) sau televizate ( Televiziunea Europa Nova). Publică 37 de cărți (debutează cu volumul de schițe ,,Apa de duminică” în 1982, iar în 2020 apare ultima carte ,,Nașul lui Eminescu”). Organizează conferințe, simpozioane, concursuri literare, lansări de carte, se implică  pentru ridicarea unor monumente culturale și busturi ale unor personalități bănățene și naționale și montarea a peste patruzeci de plăci comemorative.

            Spirit ardent și polemic, N.D.Petniceanu a revigorat cultura bănățeană din ultima jumătate de secol prin patosul pe care l-a manifestat pentru a readuce în atenția contemporaneității numele unor valoroși reprezentanți ai literelor și ai culturii din Banat. A răsfoit cu migală cărți și ziare peste care s-a așternuse colbul pentru a scoate la lumină noi informații despre locuri, fapte și oameni care și-au pus amprenta asupra acestui colțișor de rai românesc.

            Despre prozatorul și omul de cultură Nicolae Danciu Petniceanu au scris Cornel Ungureanu, Eugen Dorcescu, Laurențiu Ulici, Andrei A. Lillin Crișu Dascălu, Gheorghe Jurma, Gabriela Șerban, Miron Țic, Geo Galetaru, Mia Rogobete,  Al. Fl. Țene, Nicolae Iosub etc.

            Numele său se regăsește în paginile Dicționarului General al Literaturii Române editat de Academia Română sub coordonarea prof. univ. Eugen Simion, apărut la Editura Univers Enciclopedic, 2004.

            Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România  l-a recompensat în iulie 2020 cu premiul ,,Eminescu ziaristul” pentru consecvența, abnegația și pasiunea de care  a dat dovadă în eternizarea Poetului Național Mihai Eminescu (a publicat șase volume despre  Eminescu). (Caius Danciu)