Prof. univ. dr. Ioan Murariu, comemorat la Obreja

Vineri, 21 octombrie, de la ora 11, la Școala Gimnazială din Obreja, în prezența primarului comunei, Ion Peia, a numeroși localnici și invitați din județ, va avea loc comemorarea unuia dintre cei mai iluștri fii ai comunei Obreja: prof. univ. dr. Ioan Murariu. Se împlinește luna aceasta un an de când cunoscutul profesor, filosof și scriitor a devenit cetățean de onoare al regatului ceresc.

Puțini știu că ilustrul profesor a fost și un foarte bun poet, prozator, folclorist, hermeneut și filosof. El a publicat sub pseudonimul de Ioan Kaleve (luat după un hidronim din Obreja), peste 30 de cărți. În amintirea scriitorului Ioan Kaleve, redacția revistei Reșița Literară, al cărui redactor a fost, și Asociația Ecouri Culturale de pe Valea Bistrei vor propune autorităților locale ca Școala Gimnazială din Obreja să poarte numele distinsului profesor și scriitor.

Alături de familia îndoliată, vor veni să își amintească de generozitatea și de modestia celui care a fost Ioan Murariu / Ioan Kaleve, numeroși prieteni și scriitori, dar și mulți cititori.

………………

Regretatul om de cultură, Călin Chincea scria despre Ioan Kaleve:

„Mişcarea postdecembristă a deschis uşi iremediabil închise, a sfărâmat bariere, a dărâmat presigii bine întemeiate pe lipsa concurenţei, pe monopolul presei. Pentru Ioan Kaleve a însemnat spargerea unei încătuşări bine organizate de cei care nu doreau a fi puşi în faţa unei poezii care nu se închega în tiparele admise. Era nevoie de curaj estetic pentru a-i publica textele.

El însă exista printr-o poezie, pentru o poezie care spărgea uzuanţele. Nici anti,nici pro, era pur şi simplu în afara normelor. Lucarările lui erau profund împotriva regulilor, asociale, neconvenţionale, rebele…

Ioan Kaleve este unul dintre poeţii cu care lumea – o orientare literară – se începe. Lumea ca poezie se descoperă dintru începuturi cu violenţa sonurilor neştiute decât de sufletul poetului. Din inconştientul acestuia poemele iau înfăţişări ciudate, izbucniri, ţâşniri nesăbuite, cu forţa descătuşării din neant.

Poeziile sale au sinceritatea suficientă pentru a fi unice, îndrăzneala poetului este aceea de a nu semăna cu nimeni, până la nebunie, până la această maximă linie a individualizării, aceea dintre lumea reală şi cea a ficţiunii negatorii.

În prezent autorul, obişnuit cu liniştea anonimatului, îşi scoate cărţile. Într-o provincie nu prea generoasă în creatori de marcă, un poem monumental vine în linişte pe un gol istoric… ”