Pianista Mihaela Ursuleasa care, de un deceniu cântă doar la clapele negre… ar fi împlinit 44 de ani

Mă întreb, uneori retoric, dacă românii își cunosc și apreciază adevăratele valori, dacă știu că în marile capitale ale lumii există manifestări culturale cu sau despre mari artiști români… ”Gândul ! Ce vorbă mare ! Din ce constă oare măreția omului, dacă nu din gând?”
Este greu să pătrunzi în opacitatea acestor timpuri cu astfel de gânduri, dar este vital pentru generațiile tinere, cel puțin să afle.

Două povești, două destine care definesc cultura română-Clara Haskil și Mihaela Ursuleasa.

În capitala Franței, Paris, anul 2022 a început cu Premiera anului la unul dintre cele mai cunoscute teatre din Paris, Théâtre du Rond Point : o piesă despre românca Clara Haskil, pianistă formidabilă din secolul trecut , un «one woman show» cu Laetitia Casta.
Clara Haskil a fost în mod special apreciată pentru concertele și înregistrările ei cu piese de Mozart. Mulți o consideră cea mai bună interpretă a lui Mozart din epocă.
Despre Clara Haskil, marele artist Charlie Chaplin spunea : “Am întâlnit trei genii în viața mea : Winston Churchill, Albert Einstein și Clara Haskil.’’
Născută în România, într-o familie de evrei, este nevoită în situația regimului fascist românesc, să se refugieze în 1940 în Franța, de unde din cauza persecuțiilor rasiale, în 1942 se refugiază în Elveția, unde a fost naturalizată ca elvețiană.
La vârsta de 7 ani pleacă la Viena , unde ia lecții de pian cu Richard Robert. Face progrese rapide și la vârsta de 10 ani – dă primul ei recital public cu lucrări diferite din creația marilor compozitori, pe care le execută fără partitură. În același an se înscrie la Conservatorul din Paris, unde devine eleva renumitului pianist Alfred Cortot.
Câștigă mai multe concursuri de interpretare, dar din nefericire este silită să-și întrerupă activitatea pentru mai mulți ani, fiind imobilizată în ghips din cauza unei boli a coloanei vertebrale.
Abia în anul 1921 este în măsură să reapară în public ca solistă în recitaluri de pian sau concerte orchestrale, ori însoțind muzicieni prestigioși , printer care românii George Enescu și Dinu Lipatti.
Intervine o nouă întrerupere de activitate datorită unei tumori a nervului optic, care a trebuit să fie operată. Refugiată în 1940 de teama nazismului , după numeroase peregrinări datorate persecuțiilor rasiale, în 1942 reușește să părăsească și Franța și să se stabilească în Elveția la Vevey.
Adevărata consacrare cu succese răsunătoare o cunoaște după Cel de-al Doilea Război Mondial când Clara Haskil apare interpretând concerte de pian cu cele mai renumite orchestre, sub bagheta unor dirijori vestiți sau în duo cu celebri instrumentiști.
Datorită interpretării excepționale a muzicii lui Mozart este solicitată în repetate rânduri să participe la Festivalurile Muzicale din Salzburg unde la 27 ianuarie 1956, cu prilejul aniversării a 200 de ani de la nașterea marelui compozitor, interpretează cu mult succes Concertul pentru pian și orchestră Nr. 20 în Re minor.
La Vevey în Elveția, orașul pe care l-a adoptat și care a adoptat-o și onorat-o are loc „Concursul Internațional de Pian Clara Haskil”, iar o stradă îi poartă numele.
Fondat în anul 1963 în onoarea pianistei, la trei ani după deces, are loc în anii fără soț. Concursul, rezervat tinerilor pianiști și pianiste din lume a devenit un renumit și prestigios factor de consacrare. Concursul are loc cu sprijinul Societății de Radio elvețiene, „La Radio Suisse Romande-Espace 2”, fundației Nestlé pentru artă, etc. Concertul final este retransmis la radio și TV elvețiene în cadrul prestigiosului „Festival International de Muzică și Artă Lirică Montreux-Vevey”.

În anul 1995 Marele Premiu a fost câștigat de pianista româncă Mihaela Ursuleasa.

De aici începe o altă poveste, a unui copil, Mihaela Ursuleasa,născuta pe 27 septembrie 1978, într-o familie modestă. Tatăl cânta jazz la pian, era de etnie romă iar mama sa era cântăreață moldoveancă. Astăzi ar fi împlinit 44 de ani… de 10 ani nu mai este printre noi.
La 5 ani a început să cânte la pian, cerându-i ajutorul tatălui său pentru a descifra un cântecel, „Păpușa bolnavă”, de Ceaikovski.
La vârsta de 13 ani, artista a primit o bursă de studii la Viena oferită de celebrul dirijor Claudio Abbado după ce aceasta câștigase locul al doilea la un concurs de pian din Italia. La sfatul lui Claudio Abbado, a renunțat temporar la concerte și s-a concentrat asupra educației sale muzicale. Rezultatul a fost că în anul 1995 a câștigat Concursul Internațional Clara Haskil.

Mihaela Ursuleasa a studiat opt ani la Conservatorul din Viena pe care l-a absolvit în 1999 „cum laude”, obținând diploma de specializare în arta concertului, sub îndrumarea profesorului Heinz Medjimorec.
Stabilită la Viena, în timpul unui concert l-a cunoscut pe violoncelistul de origine română Rodin Moldovan. Cei doi au devenit părinții unei fetițe, Ștefania…

Din păcate, copilul minune al pianului, Mihaela Ursuleasa, în dimineața zilei de 2 august 2012, la doar 33 de ani asemeni altui pianist român de geniu, Dinu Lipatti, moare în urma unui atac cerebral, în apartamentul ei din Viena, orașul în care se stabilise de douăzeci de ani… Își doarme somnul de veci pe Aleea Artiștilor din Cimitirul Bellu din București.
Nimeni nu vorbeşte despre presiunea psihică fantastică la care sunt supuşi artiştii de un asemenea nivel în mediul profesional„, declară colegii artistei care o considerau pe Mihaela Ursuleasa cea mai bună pianistă româncă a momentului.
A cântat alături de orchestre celebre – Orchestra Naţională a Franţei, Concertgebouw din Amsterdam, Philharmonia din Londra sau Academy of St. Martin in the Fields, sub bagheta unor mari dirijori, Claudio Abbado, sir Colin Davis, Kurt Sanderling. A acompaniat-o şi pe Angela Gheorghiu. A fost aplaudată pe marile scene ale lumii: Amsterdam Concertgebouw, Konzerthaus Vienna, Tonhalle Zürich, Wigmore Hall Londra sau Carnegie Hall din New York.
Considerată cel mai promițător pianist român de la Dinu Lipatti și Radu Lupu, câștigătoare, în 1995, la vârsta de numai 16 ani, a prestigiosului concurs „Clara Haskil” din Elveția -„Olimpiada pianiștilor”, Mihaela Ursuleasa de un deceniu cântă doar la clapele negre o muzică pentru eternitate…
Niciodată nu mi-au ieșit gândurile la rampă pregătite pentru aplauze. Care aplauze? Mai cântă cineva? Mai plânge cineva?
Poate, dar nu atât de tare să se audă până la Dumnezeu…

1 COMENTARIU

  1. Intr’un acelasi imobil din Vevey locuia pe atunci si micul Patrick Moraz, ulterior claviaturist in grupuri ca Mainhorse, Refugee, Yes si Moody Blues. Astfel, adesea, el fugea pe scari la etaj sa o vada cantand la pian. El spune ca astfel a studiat pianul cu ea (wikipedia chiar muta asta la conservatorul din Lausanne, ceea ce este insa desigur eronat, Clara Haskil murind deja la finele lui ’60, cand Patrick avea abia aproape 12,5 ani). Daca asta inca mai este credibil, fiindca si el tot enfant prodige era la vremea lui de atunci, marturisirea ca a studiat pian si cu Dinu Lipatti e pur marketing gratuit, insa. Patrick Moraz s’a nascut pe 24 iunie 1948, Dinu Lipatti a murit deja pe 2 decembrie 1950, deci este foarte greu de crezut ca un copil de abia aproape deci doar 1,5 ani pe atunci sa aiba o astfel de amintire ca fiind exacta. Oricum, insa, parca o strada din Vevey poarta acum numele Clarei Haskil.

Comments are closed.

De același autor

Related Articles