Motto:„Nu e nimic în această lume care să nu fie un moment decisiv”. Henri Cartier-Bresson

Se împlinesc astăzi 13 ani de la „ultimul moment decisiv” al părintelui fotojurnalismului – Henri Cartier-Bresson, pe acest pământ. A plecat între oștile cerești „Omul”, dar nouă și multor altor generații, ne-a rămas în memoria artistică și jurnalistică „Poza” celui ce-a ridicat la nivel de artă fotografia jurnalistică.

Henri Cartier-Bresson a fost creatorul „Momentului decisiv” ce a influențat generații de fotografi ce i-au urmat

De origine franceză, Bresson nu a fotografiat niciodată cu blitzul. Solicita ca fotografiile să fie mărite fără decupaje și fără alte manipulări în laborator. A lucrat exclusiv alb-negru și singurul lucru care-l interesa a fost declanșarea, munca de laborator lăsând-o altora. El a fost printre primii adoptanți ai formatului 35 mm, și maestru al fotografiei candide.

Henri Cartier-Bresson a fost creatorul „Momentului decisiv” care a influențat generații de fotografi ce i-au urmat. Prima fotografie jurnalistică a lui Cartier-Bresson a fost publicată în anul 1937, cu ocazia încoronării regelui George al VI-lea al Marii Britanii. Cartier-Bresson a dobândit recunoașterea internațională în anii 1948 – 1949, când a documentat fotografic funeraliile lui Mahatma Gandhi, ultimele luni ale Războiului Civil din China și primele luni ale regimului maoist, eliberarea Indiilor Olandeze și formarea Indoneziei în anul 1952.

  Henri Cartier-Bresson sau Arta de-a imortaliza stări

„Fotografia nu e ca pictura; există o fracțiune de secundă de creativitate. Ochiul tău trebuie să vadă compoziția ca o expresie a ceea ce iți oferă viață și tu trebuie să intuiești când să declanșezi aparatul. Acesta este momentul de creativitate al fotografului.Dacă l-ai ratat, e pierdut pe vecie!”, declara Henri Cartier-Bresson in 1957 într-un interviu acordat gazetei Washington Post.

Henri Cartier-Bresson a fost un fotograf care ura să fie fotografiat şi prețuia mai mult decât orice intimitatea, discreția.Cu siguranță tot ceea ce a lăsat moștenire generaților următoare nu are nimic de a face cu vremelnicile instantanee de paparazzi, de astăzi, ci mai degrabă cu arta de-a imortaliza stări decupate artistic din culpa unor evenimente din istoria omenirii. A fost primul fotograf dintr-o țară capitalistă căruia i s-a permis să facă fotografii și în România, dar și în alte țări din lagărul comunist, dovadă fiind anul 1952 când a publicat „The Decisive Moment”, un portofoliu alcătuit din 126 fotografii din Est și din Vest, cu o copertă desenată de pictorul Henry Matisse.

Una din fotografiile făcute atunci, în țara noastră, cu doi tineri îmbrățișați într-un tren de noapte, dormind, a ajuns celebră în toată lumea, dar din păcate nu și în țara noastră, identitatea lor rămânâd o mare enigmă. Henri Cartier-Bresson a fost maestrul „fotografiei fără cameră”, realizând trecerea de la fotografia suprarealistă la fotojurnalism.

„Fotografia nu a fost pentru mine o pasiune în sine, cât dorința de a captura acea fracțiune de secundă de emoție a subiectului și de frumusețe a formei” era lait-motivul existeníal al lui Henri Cartier-Bresson.

Printre camarazii săi de Ideal se numără pictorul și sculptorul Andre Lhote, portretistul de societate Jacques Émile Blanche, alături de fotograful David Szymin alias David Saymour, cât și fotograful maghiar Endre Friedman, mai cunoscut sub numele de Robert Capa, mentor al lui Henri Cartier-Bresson.

Artistul francez „Părinte al fotojurnalsmului”, cu siguranţă ne priveşte acum prin obiectivul veşniciei, iar amintirea sa este asemeni celor mai bune fotografii ce se găsesc în inimile noastre. Sunt acolo, undeva, pur și simplu… și reprezintă arhiva noastră personală. Nimeni nu o poate atinge… nimeni nu o poate vedea.

Epilog:„Când fotografiezi oamenii color, le surprinzi hainele. Când îi fotografiezi în alb-negru, le surprinzi sufletele.” Ted Grant

Anca Bica-Bălălău