“Visați să mergeți până la capătul visului vostru” este, pe scurt, sentimentul ce mă cuprinde între cei trei pereți ai inimii scenei, în mijlocul căreia centrul de greutate al energiei creatoare este aniversatul zilei, omul, profesorul, artistul, Miklós Bács.
Primul sunet al inimii sale s-a auzit pe 27 septembrie 1964, zămislit din povestea de iubire a doi artiști, care au contribuit la zestrea patrimoniului cultural românesc, tatăl fiind dirijorul, compozitorul, fondator de ansambluri muzicale, instrumentist şi profesor de dirijat, din anul 1957- LUDOVIC BÁCS, care a iubit radioul românesc având o activitate neîntreruptă la Radio România, de o jumătate de secol, în calitate de dirijor şi director artistic al Orchestrei de Studio, devenită, în anul 1990, Orchestra de Cameră Radio și mama, Gyongyver Bacs Ercse, violonistă în Orchestra Filarmonicii „George Enescu“.
În perioada 1984–1988 a absolvit Academia de Teatru „Szentgyörgyi István” din Târgu Mureş, clasa artistului emerit Lohinszky Loránd.
„Spun mereu că eu am avut de fapt, doi părinți: unul biologic, care a fost tatăl meu și un părinte spiritual, care a fost profesorul meu de Arta actorului și care, în foarte mare măsură mi-a influențat nu numai cariera, ci și viața, devenirea mea ca om. Acesta a fost artistul emerit Lovinsky Lorand și căruia trebuie să-i mulțumesc pentru tot ceea ce fac azi. Unul dintre marile lui cadouri la terminarea facultății a fost acela că a acceptat să joace cu un student de-al său rolul lui Salieri (lucrarea mea de licență s-a numit ”Amadeus”) iar eu am putut să-l îmbrățișez pe scenă, contopind un moment psihodramatic din viața mea, simțind că îmbrățișez în același timp pe mentorul meu spiritual în ale profesiei și pe tatăl meu biologic care este un muzician”, ne-a mărturisit întotdeauna la Radio România Reșița.
Actor al Teatrului Maghiar de Stat şi conferenţiar universitar doctor abilitat la Facultatea de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj, membru al Consiliului Artistic al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, membru al senatului Uniter, şi membru International University Theatre Association – IUTA a fost laureat al Galei UNITER cu premiu special: MIKLÓS BÁCS, un mentor al tinerelor generaţii de actori!
Miklós Bács este totodată unul din cei mai apreciaţi și iubiți pedagogi teatrali din România și joacă rolul titular în spectacolul „Faust”, regizat de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu, îmbogățind scena teatrală cu un rol de compoziție ce întregește meșteșugul artistic al impresionantei sale cariere.
“Faust“ a fost una dintre lucrările preferate ale tatălui meu, dirijorul Ludovic Bacs, şi în timpul repetiţiilor s-au întâmplat nişte coincidenţe. (..) În „Faust“, într-una dintre scene sunt nişte ziare aruncate pe jos. La una dintre repetiţii, unul dintre ziarele pe care mi-au căzut ochii avea un titlu imens: „Mozart şi Salieri“. Un articol scris de Andrei Vieru, fiul lui Anatol Vieru, care a fost coleg cu tatăl meu la Moscova”, declară distinsul nostru prieten.
Da, prieten, îndrumător, camarad pe treptele destinului oricui îi merită prețuirea și își asumă șansa de a fi copleșit de altruismul acestui artist care-și predă prin simplitate și eleganță lecția de bun simț și erudiție.
Fost director artistic al Galei Tânărului Actor, dascălul Facultății de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca , Miklós Bács, a pus accentul pe caracterul de formare profesională a concursului, proiect UNITER destinat tinerilor actori, absolvenţi de licenţă.
A lucrat, la rândul său, cu regizori importanţi: Tompa Gabor, Silviu Purcărete, Bocsardi Laszlo, Mihai Măniuţiu sau Vlad Mugur.
Împreună cu soția sa, în calitate de dascăli cresc generații după generații de tineri care primesc din partea acestui cuplu căldura familiei și motivația pentru a spune povestea mai departe…
Este greu să povestești despre Miklós Bács, dar este onorant să îi fi contemporan… un mic copil de trupă care
își adună palmele în aplauze ca în rugăciune, așa mă simt pentru că, citându-l pe maestru: „Avem nevoie de ideal, avem nevoie de oameni cărora să la spunem-Mulţumesc”.
Astăzi, primiți aplauzele cele mai lungi, pentru că suntem mulți cei care avem nevoie să vă spunem MULȚUMESC și LA MULȚI ANI, Miklós Bács!
“Visați să mergeți până la capătul visului vostru” este, pe scurt, sentimentul ce mă cuprinde între cei trei pereți ai inimii scenei, în mijlocul căreia centrul de greutate al energiei creatoare este aniversatul zilei, omul, profesorul, artistul, Miklós Bács… Visați și mergeți mai departe, fiindcă cel de-al patrulea perete al inimii scenei sunteți voi cei care iubiți teatrul, citiți această compilație și duceți povestea dincolo de hotarele unor vremuri ce încearcă să ne fure bucuria de a trăi frumos…
Maestrul Miklós Bács ne arată calea… este crezul său, după cum afirmă: „Teatrul e un microb care îţi intră în sânge şi de care nu mai poţi scăpa, dacă eşti actor adevărat. E o meserie grea. Nu toţi actorii devin vedete, cap de afiş, şi nici nu trebuie să-ţi propui să devii vedetă. Însă, dacă îţi iubeşti meseria, nu poţi face altceva”...
Anca Bica Bălălău
