[FOTO] Valeriu Leu: un Om care a știut că adevărata prietenie se consolidează prin raportarea continuă la principii, nu la demagogia ipocriziei

În Agora Cetăţii de Foc a rămas un punct de reper numele profesorului şi istoricului regretatului Valeriu Leu, marele istoric al Banatului, Laureat al Academiei Române, specialist în cartea veche românească din zorii epocii moderne, cel care mărturisea cu modestie şi  devotament: ”scriu, nu pentru azi, nu pentru mâine, ci pentru generaţiile care vor veni… ”

Având model pe înaintaşul său Damaschim Bojincă, născut tot la Gârlişte, profesorul Vali Leu ne-a rămas în memorie încă de pe vremea când ne oferea în timpurile comuniste, şansa de-a viziona filme de artă la Cinemateca din municipiu, prin Întreprinderea Cinematografică a judeţului Caraş-Severin. Format la şcoala clujeană de istorie, fiind absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie şi în paralel al Facultăţii de Limbi Slave, îşi ia doctoratul în istorie  la Universitatea Babeş-Bolyai, cu lucrarea „Cartea şi lumea rurală din Banat. 1700-1848”.

 Cea mai mare parte a vieţii a fost muzeograf, apoi şef Secţie „Cercetare” în cadrul Muzeului Banatului Montan din Reşiţa. În acelaşi timp a fost şi cadru didactic universitar, iar din 2001 profesor la Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa, secţia Teologie-Istorie.

Memoriei sale îi este dedicat şi numele   Bibliotecii Centrale cu sediul la Torac, în Complexul Etnografic „Casa bănăţeană” al Fundaţiei  ICRV „Dr. Valeriu Leu” ,inaugurată în ziua de 16 decembrie 2010, în cadrul „Festivităţilor de Iarnă ale Fundaţiei – Torac 2010”. Biblioteca  are un fond de cca. 4.000 de titluri, de cărţi şi publicaţii primite prin donaţii de la intelectualii români şi instituţii din Serbia şi din România. Relaţia scris-oralitate, suport esenţial  al  oricărui demers în  acest domeniu, a stârnit interesul multor cercetători  preocupaţi  de istoria spiritului românesc. Printre aceşti cercetători, care s-au ocupat de relaţia scris-oralitate, un  loc important îl ocupă istoricul  bănăţean Valeriu Leu.

Numele său este în patrimoniul cultural românesc, dar și în cel universal, pentru că întreaga sa viață, mult prea scurtă din păcate, și-a dăruit-o rescrierii istoriei adevărate a Banatului de Munte, dedicându-se prin mii de ore de cercetare aflării adevărului istoric acestor locuri binecuvântate de Dumnezeu.

VALERIU LEU, născut la 10 mai 1952 în satul Gârlişte judeţul Caraş-Severin, a fost absolvent al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie-Filosofie. A urmat în paralel cursurile Facultăţii de Filologie, Limba şi literatura slavă-limba şi literatura rusă. Din anul 1975 a lucrat ca muzeograf la Muzeul Judeţean de Istorie Caraş-Severin, în specialitatea carte veche-manuscris, apoi la secţia de istorie în specialitatea istorie modernă. A fost şi director al Întreprinderii Cinematografice Caraş-Severin în intervalul 1985-1992. La 26 mai 1993 i s-a conferit titlul ştiinţific de doctor în istorie la Universitatea „Babeş-Bolyai”, lucrarea de doctorat având titlul „Cartea şi lumea rurală în Banat (1700-1848)”. Din 1996 devine cercetător ştiinţific principal I la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa şi şef de secţie până în 2008, profesor universitar din 1998 la Universitatea de Vest din Timişoara şi Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa.A publicat peste 10 volume unic autor sau în colaborare şi peste 70 de studii de istorie modernă, istoria cărţii vechi, istoria mentalităţii, publicate în ţară şi străinătate. În 1996 i s-a decernat premiul „George Bariţ” al Academiei Române pentru cartea Franţa şi Banatul”, iar în anul 2009, al doilea premiu al Academiei Române, pentru volumul Cartea veche românească din Voivodina, co-autor împreună cu Costa Roşu. Din 2003 este înscris în Registrul experţilor în domeniul carte veche românească şi carte românească bibliofilă. Redăm mai jos lista volumelor semnate Valeriu Leu:

1. Memorialistica revoluţiei de la 1848 în Transilvania, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988 (în colab.)

2. Banatul între arhaic şi modern. Mentalităţi în veacul Luminilor, Ed. Banatica, Reşiţa, 1993.

3. Franţa şi Banatul 1789-1815, Ed. Banatica, Reşiţa, 1994. (în colab)

4. Banatul în memorialistica „măruntă”sau istoria ignorată, Ed. Banatica, 1995. (în colab).

5. Din istoria frontierei bănăţene. Ultimul război cu turcii, Ed. Banatica, Reşiţa, 1996. (în colab.)

6. Cartea şi lumea rurală în Banat 1700-1830, Ed. Banatica, Reşiţa, 1996.

7. Cartea veche românească din bisericile eparhiei Caransebeşului, Ed. Banatica, Reşiţa, 1996.

8. Studii istorice bănăţene, Ed. Banatica, Reşiţa, 1997.

9. Modernizare şi imobilism, Ed. Banatica, Reşiţa, 1998.

10. Revoluţia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, Presa Univ. Clujeană, Cluj-Napoca, 2000. (în colab.)

11. Cronologia Europei Centrale (1848-1989), Ed. Polirom, Iaşi, 2001. (în colab.)

12. Şcoală şi comunitate în sec. al XIX-lea. Circulare şcolare bănăţene, Presa Univ. Clujeană, 2002. (în colab.)

13. Memorie, memorabil, istorie în Banat, Ed. Marineasa, Timişoara, 2006.

14. Cartea veche românească din Voivodina, Ed. Libertatea, Novi Sad, 2007. (în colab.)15. Cronici bisericeşti. Manuscrise din Banat sec. XIX-XX, ICRV, Zrenianin, 2009. (în colab.)

Perioada activităţii la muzeul din Reşiţa, a fost extrem de laborioasă, Valeriu Leu făcând dovada excepţionalelor calităţi cerute în cercetare şi a unei tenacităţi ieşite din comun, în finalizarea proiectelor propuse.

Direcţiile prin care a înţeles să studieze istoria provincială, au fost cele pe care le-a considerat prioritare în ceea ce priveşte urgenţa efectuării lor, in primul rând situându-se editarea colecţiilor de documente şi cataloagelor cărţilor vechi. Istoria mentalităţii şi a imaginarului, specifice noilor metode moderne în cercetare, l-a preocupat de asemenea pe Valeriu Leu, devenind unul din cei mai importanţi promotori în această direcţie prin studiile publicate. Cercetările sale de memorialistică, de istoria bisericii, istorie rurală, istoria şcolii, îl înscriu ca unul din cei mai importanţi istorici ai Banatului şi ai României totodată. Opera sa ştiinţifică şi stilul inconfundabil de redactare, prezenţa la simpozioanele ştiinţifice sau alte activităţi culturale, vor rămâne multă vreme în memoria colectivă. Prin dispariţia sa, pe care o regretăm, suntem îndreptăţiţi să credem, că Banatul a pierdut nu numai un mare cărturar, dar şi un mare patriot”, ne-a mărturisit omul de cultură al Muzeului Banatului Montan, Carmen Albert.

Vali Leu a plecat în  veșnicie pe 21 august 2009, de unde ne-a lansat provocarea de a afla cine suntem pentru a pute afla ce vrem să devenim ca popor. Este un reper al al oricărui om care l-a întâlnit sau l-a citit, un om care a știut că adevărata prietenie se consolidează prin raportarea continuă la principii și nu la demagogia ipocriziei.

Așa cum spunea cel născut cu o zi înaintea lui Vali Leu, filosoful și poetul Lucian Blaga, ”Cei mai aleși  dintre oameni se lasă conduşi în viaţă de-un ideal născut din ei înşişi: sunt ca orbii, care se lasă purtaţi de mână de copiii lor”, astăzi, ținem flacăra memoriei aprinsă în memoria unui om care ne-a înzestrat cu o bogată și erudită moștenire spirituală, trecută prin lupa fină a vocației sale de a fi ROMÂN.

Anca Bica Bălălău

Cele mai citite

Related Articles