Ascultă Radio România Reșița Live

[FOTO] In memoriam: Marin Preda, 99 de ani de la naştere!

Marin, fiul Tudor Călărasu, „de profesie plugar”, și al Joitei Preda, a primit, la naștere, numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală si numai astfel Joita Preda putea primi pensie ca văduvă de război. Ea venea cu două fete din prima căsătorie, iar Tudor Călărasu avea si el trei băieti; împreună, au mai avut încă trei copii.

[FOTO] In memoriam: Marin Preda, 99 de ani de la naştere!

Articol editat de Radio Resita, 5 august 2021, 17:09 / actualizat: 6 august 2021, 6:21

,,Ce este o viaţă?… O viaţă este totul şi felul cum se desfăşoară ea este adesea halucinant. Spiritul este implicat şi lupta care se dă este pentru salvarea lui. Fiinţa noastră e la discreţia celorlalţi, nu apari tu în ochii unuia aşa cum eşti, ci cum au reuşit alţii să sugereze o imagine despre tine. (…) nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră dacă nu ar exista fericirea celorlalţi. Invidia şi orgoliul înjosesc pe om. Nimic nu este mai frumos decât să recunoşti şi să apreciezi deschis şi să foloseşti cinstit calităţile şi cunoştinţele altora”, mărturisea scriitorul Marin Preda, născut   pe 5 august 1922, acum 99 de ani,  în Siliștea-Gumești, urbea sa natală pe care avea să o facă celebră prin publicarea romanului ” Moromeţii”, a rămas în memoria colectivă asemeni Ipoteştiului sau satului Lancrăm, localităţi ce au devenit celebre prin personalităţile care au văzut lumina zilei acolo.

Marin, fiul Tudor Călărasu, „de profesie plugar”, și al Joitei Preda, a primit, la naștere, numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală si numai astfel Joita Preda putea primi pensie ca văduvă de război. Ea venea cu două fete din prima căsătorie, iar Tudor Călărasu avea si el trei băieti; împreună, au mai avut încă trei copii.

Marin Preda îsi petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji. În septembrie 1929, învătătorul Ionel Teodorescu îl înscrie pe Marin Preda în clasa I, însă tatăl nu-l lasă să meargă. Anul următor, este reînscris în clasa I, la Școala primară din satul natal. Dar copilul participă si la treburile gospodăresti (păzitul vitelor sau munca la câmp), ceea ce face ca, în primele clase, să absenteze adesea de la scoală. Se dovedeste printre elevii cei mai buni din seria sa, obtinând premiul cu coronită, scenă evocată mai tarziu in romanul “Morometii”. Cu greu, depăsind multe piedici, reuseste să termine sapte clase primare, cu media generală pe obiecte 9,15.

În 1937, se prezintă la Scoala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. Tatăl intentionează să-l dea la o scoală de meserii, însă intervine salvator librarul Constantin Păun din Mirosi si îl duce la Scoala Normală din Abrud, unde reuseste la examenul de bursă cu nota 10.

În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde îsi continuă studiile încă un an. În sedintele societătii literare din scoală este remarcat de profesorul Justin Salantiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primeste o repartitie pentru o scoală similară din București. Intră în contact cu refugiatii ardeleni si se întâlneste cu silistenii lui stabiliti în Bucuresti. Toate acestea vor fi evocate, peste trei decenii, în romanele „Delirul” si „Viata ca o pradă”.

,,Marele singuratic” al literaturii române, Marin Preda, a fost un fervent opozant al regimului comunist, a înţeles că ,,Viața ca o pradă”, din ,,Delirul” comunismului nu este ceea meritau cititorii săi, declarând la începutul anilor 1970: „Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid”.

„Coroana e făcută și suntem condamnați să fim niște regi care știu că ceea ce pun pe cap nu e din aur pur”

O țară care nu știe să-și apere poeții va fi învinsă sau va supraviețui la coada altor națiuni, fiindcă poezia e sângele unui popor care curge subteran prin veacuri și îl face nemuritor. Trezeşte-te şi răspunde-mi sau, dacă nu poţi acum începe prin a te gândi şi într-o zi, tot gândindu-te, o să poţi să-ţi răspunzi şi să-mi spui şi mie…Nu există în nimeni virtuți în stare pură și nici farmec fără revers. Tot ceea ce face un om îi aparține și nu putem să-l punem ca Arhimede, în apă, ca să aflăm prin calcul cât bine și cât rău e în ființa lui, care sunt în el amestecate, indestructibil de Marele Făurar.Nu putem decât să ne bucurăm de partea de aur și să nu ne chinuim să alungăm partea de argint. Coroana e făcută și suntem condamnați să fim niște regi care știu că ceea ce pun pe cap nu e din aur pur”.

Chiar dacă a anticipat sau nu că „ o viaţă glorioasă are adesea un sfârşit tragic”, Marin Preda rămâne „Cel mai iubit dintre pământeni” chiar dacă la vremea respectiă era considerat „Intrusul” printre  „Risipitorii” delatori ai vremii, fiindcă   datoria oamenilor luminaţi dintr-o ţară e să-i ajute pe cei din mijlocul cărora au ieşit.

Născut într-o familie de oameni simpli şi-a depăşit condiţia, şi-a depăşit vremurile rămânând unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai secolului XX, plătind  constient ceea ce afirma:

Trebuie să bei tot paharul şi, întărit de otrava lui înghiţită, să nu-ţi mai pese de cine ţi-a dat-o. Ştiinţa de a rămâne tu însuţi în împrejurări care te depăşesc se învaţă. Pentru noi şi în general totdeauna pentru urmaşi rămâne o perpetuă enigmă faptul că fiecare oră a istoriei cheamă pe scenă omul ei, care adesea e menit unui destin tragic. De ce vine acel om pe scenă, când nenumărate indicii îi spun că ar trebui să se ferească”?

Răspunsul cheamă o întrebare care s-a născut in viitor. Viitorul care nu poate să lumineze destinul românilor fără a-l recunoaște și pe marele scriitor român postbelic și directorul editurii „Cartea Românească”, Marin Preda, cel care spunea:

,,Am vrut odată să schimb lumea! Nu-mi ajunge? De ce trebuie să o iau de la cap şi să merg până în pânzele albe”?

Ultimul său roman lansat în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, este considerat o critică violentă a comunismului. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile și librăriile publice și universitare.În scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul, de doar 58 de ani, a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia.

Tot ceea depinde de noi și de viitoarele generații  este să o luăm mereu de la capăt pentru a schimba lumea”, pentru  ca această întrebare să nu devină retorică…

 Epilog: „Cineva care stă pe dinafară nu poate să judece ce e pe înăuntru”.  Marin Preda

Anca Bica Bălălău

Nota redacției:

Născut:5 august 1922,Siliștea-Gumești, România

Decedat: 16 mai 1980, Mogoșoaia, Republica Socialistă România

Înmormântat: Cimitirul Bellu Modificați la Wikidata

Părinți:Tudor Călărașu și Joița Preda

Căsătorit cu Aurora Cornu, Eta Wexler[2], Elena Preda

Copii: Nicolae și Alexandru

Activitatea literară:

Activ ca scriitor:1942 – 1979

Specie literară:proza

Debut:În 15/16 aprilie 1942 cu schița „Pârlitu” în ziarul Timpul.

În 1948 debutează cu volumul de nuvele „Întâlnirea din pământuri”

Opere semnificative:

 „Moromeții”, „Delirul”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Marele singuratic”, „Viața ca o pradă”

Influențe:

Albert Camus, William Faulkner, Fiodor Dostoievski

A influențat de Cezar Ivănescu

Premii: Premiul de Stat (1956),

Premiul Uniunii Scriitorilor (1971) 5 august 1922

Sursa:Wikipedia

Expoziția internațională „Copiii desenează ținutul natal” şi-a desemnat câştigătorii. Marele premiu al ediţiei a ajuns la Şcoala Gimnazială Nr. 2 din Steierdorf
Cultură miercuri, 5 iunie 2024, 18:00

Expoziția internațională „Copiii desenează ținutul natal” şi-a desemnat câştigătorii. Marele premiu al ediţiei a ajuns la Şcoala Gimnazială Nr. 2 din Steierdorf

Expoziția internațională „Copiii desenează ținutul natal” şi-a desemnat câştigătorii. Marele premiu al ediţiei a ajuns la Şcoala...

Expoziția internațională „Copiii desenează ținutul natal” şi-a desemnat câştigătorii. Marele premiu al ediţiei a ajuns la Şcoala Gimnazială Nr. 2 din Steierdorf
Casa Markovsky din Reșița – Obiectul lunii iunie la Muzeul Banatului Montan
Cultură marți, 4 iunie 2024, 07:40

Casa Markovsky din Reșița – Obiectul lunii iunie la Muzeul Banatului Montan

Exponatul lunii iunie 2024 este o fotografie reprezentând Casa Markovsky din Reșița în a doua jumătate a secolului al XX-lea, hârtie foto,...

Casa Markovsky din Reșița – Obiectul lunii iunie la Muzeul Banatului Montan
Pictură, fotografie și lansare de carte la Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș
Cultură luni, 3 iunie 2024, 13:35

Pictură, fotografie și lansare de carte la Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș

Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș organizează marți, 4 iunie, un eveniment special ce reunește trei...

Pictură, fotografie și lansare de carte la Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș
Cafeneaua literară este ”Până la capăt” KM 0 al culturii reșițene
Cultură vineri, 31 mai 2024, 12:23

Cafeneaua literară este ”Până la capăt” KM 0 al culturii reșițene

Una dintre cele mai frumoase seri pe terasa Radio România Reșița, la cea de-a III-a ediție a Cafenelei Literare, o seară rostuită pe cuvântul...

Cafeneaua literară este ”Până la capăt” KM 0 al culturii reșițene
Cultură vineri, 31 mai 2024, 10:56

Luna iunie – luna expozițiilor la Biblioteca germană din Reşiţa: 5 ani de la beatificarea Fericitului episcop martir dr. Valeriu Traian Frențiu

Proiectul cultural „Luna iunie – luna expozițiilor”, ajuns anul acesta la cea de-a XVII-a ediţie, prezintă luni, 3 iunie de la ora 16.30...

Luna iunie – luna expozițiilor la Biblioteca germană din Reşiţa: 5 ani de la beatificarea Fericitului episcop martir dr. Valeriu Traian Frențiu
Cultură joi, 30 mai 2024, 10:47

Semicentenar la Colegiul Naţional „Diaconovici-Tietz” din Reşiţa

O revedere emoționantă la Colegiul Naţional „Diaconovici-Tietz” din Reșița va avea loc vineri, 31 mai 2024 de la ora 11.00 odată cu...

Semicentenar la Colegiul Naţional „Diaconovici-Tietz” din Reşiţa
Cultură marți, 28 mai 2024, 15:51

Natalia Georgia Pojar, pe simeze, de Ziua Internaţională a Copiilor

Cea de-a XVII-a ediţie a evenimentului „Cinste ție, copilărie!“ – o manifestare dedicată zilei de 1 Iunie, Ziua internațională a...

Natalia Georgia Pojar, pe simeze, de Ziua Internaţională a Copiilor
Cultură marți, 28 mai 2024, 09:50

A XXXII-a ediţie a Galei Premiilor UNITER: ‘Antologia dispariţiei’ – Cel mai bun spectacol

Premiul pentru Cel mai bun spectacol la cea de-a XXXII-a ediţie a Galei Premiilor UNITER a fost acordat producţiei ‘Antologia...

A XXXII-a ediţie a Galei Premiilor UNITER: ‘Antologia dispariţiei’ – Cel mai bun spectacol