Motto:„Am murit/uitând în mână creionul/cu care/nimeni nu va mai putea scrie”. Ion Chichere

Visătorul cu şapcă sau pălărie cu boruri largi, mereu elegant, oprind trecătorii pentru a le declama versuri într-o adevărată pledoarie prin care făcea apologia limbii române, aşa a rămas poetul Ion Chichere în memoria noastră, un aristocrat al cuvântului cu sufletul împrăştiat în versuri şi cu inima întinsă ca o aripă peste emoţia propriei mirări…

Ion Chichere- 17/13 reprezintă 17 ani din data de 13 septembrie 2004 când marele poet național ,Ion Chichere  a ajuns la capătul întrebării… Citându-l prin versurile sale „Între lux şi mizerie/ Sunt la capătul întrebării/ Pe drumul Damascului,/ Doamne, dă-mă-napoi altcuiva/ E ora şase/ Şterge feţele zarului/ Spală cuvintele de rime”… poetul a fost dat înapoi lui Dumnezeu, fiindcă noi, aici pe pământ,  am înțeles mult prea târziu cât ne-a îndatorat Dumnezeu zămislindu-l pe Poet și Poezia lui…

,,Şi totuşi Dumnezeu încape în om/doar mâinile îi rămân afară/ca doi tâlhari în stânga şi-n dreapta fiului/care învaţă să moară’’

Fiul lui Aurel Chichere și al Elenei Chichere, fostă deportată în Bărăgan, poetul s -a născut la 11 decembrie 1954, în satul Fizeș, comuna Berzovia și s-a mutat definitiv în veșnicie într-o zi de 13-ca și Nichita Stănescu- septembrie a anului 2004.

Membru al cenaclului „Semenicul”, secretar literar și redactor al Societății Literar- Artistice „Semenicul” și al revistei cu același nume, a fost  de asemenea redactor colaborator la editurile: Timpul, Marineasa și  Augusta.

Debutul său  publicistic a avut loc în anul  1971 în revista „Orizont”, iar debutul editorial  in volumul colectiv Argonauții, editura Facla, 1986.

A dus slova Banatului de Munte în prestigioase publicații naționale și figurează în antologiile de poezie: Orașul cu poeți, Casa Faunului,Canticles from Banat.

A fost distins cu premiul pentru  debut în poezie al filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor (1991) și Marele Premiu „Mihai Eminescu” al Teatrului Vechi din Oravita( 1998) și a fost elogiat de personalități culturale precum: Horia Garbea, Gheorghe Tomozei, Lucian Vasiliu, Cornel Ungureanu, Dan-Silviu Boerescu ,Alex Ștefănescu  sau Ștefan Augustin Doinaș și deasemenea  membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Ion Chichere a lăsat în CV-ul cultural al Banatului de Munte o  semnătură semnificativă, de destin literar,  impregnată în aura singuratică a celor aleși să deslușească prin har labirintul veșniciei.

Ion Chichere- 13/13 reprezintă o reverență ce spune povestea mai departe…  Hamletul poeziei bănățene, care, deși a pierdut ca om, toate bătăliile vieții, a rămas Prințul poeziei în veșnicia clipei ce domnește între hotarele lumilor.

Rămâne să ne luăm identitatea unui Horațio pentru a-i spune povestea mai departe… fie și pentru o soartă, fie și pentru o moarte… ,,Şi totuşi Dumnezeu încape în om/doar mâinile îi rămân afară/ca doi tâlhari în stânga şi-n dreapta fiului/care învaţă să moară’’

Au trecut 17 ani cecând Ion Chichere ne-a „întors viaţa pe doş ca pe-o mănuşă cu şoimul înăuntru…” acum, scrie versuri pe aripi de Îngeri…

Dumnezeu să-i ţină vie amintirea!

Epilog: „O pasăre albă m-a traversat/Ca o cruce plutea/Eu semănam cu zborul ei/Ea semăna cu moartea mea”. Ion Chichere

Anca Bica Bălălău

Nota redacției:

În memoria poetului,  Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” Caraş-Severin cu sprijinul Cenaclului Literar „Semenicul” organizează  Concursul Naţional de Poezie „Ion Chichere”.

2 COMENTARII

  1. Stimate domn, eu am scris despre poet, omul a murit si nu.l judec, posteritatea este interesata de poet si creatia, ori, Ion Chichere este un poet national. Niciodata nu imi voi permite sa fac can-can pt a „acapara” atentia. Nu e in menirea radioului acest lucru. Dealtfel, nimeni nu ar trebui sa puna etichete. O zi frumoasa!

  2. Stimata doamna, stimati cetitori
    Despre morti numai de bine. Dar totusi….multele spuse mai sus sunt spuse cu o usoara spranaturala si idilica descriere. Nici chiar asa. O sa dati pe dinafara. E cam dupa clocot. In ce priveste eleganta…apoi da…acea palarie il ducea prin agora…dar il ducea palaria pe poet…nu invers…si apoi ii statea chiar rau…semana cu un pui de ….si asa mai departe….ce este bun la acest poet este al lui…este pus deoparte…tare imi vine sa cred ca nu l-ati cunoscut personal .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.