Motto:„Am murit/uitând în mână creionul/cu care/nimeni nu va mai putea scrie”. Ion Chichere

Visătorul cu şapcă sau pălărie cu boruri largi, mereu elegant, oprind trecătorii pentru a le declama versuri într-o adevărată pledoarie prin care făcea apologia limbii române, aşa a rămas poetul Ion Chichere în memoria noastră, un aristocrat al cuvântului cu sufletul împrăştiat în versuri şi cu inima întinsă ca o aripă peste emoţia propriei mirări…

Ion Chichere- 17/13 reprezintă 17 ani din data de 13 septembrie 2004 când marele poet național ,Ion Chichere  a ajuns la capătul întrebării… Citându-l prin versurile sale „Între lux şi mizerie/ Sunt la capătul întrebării/ Pe drumul Damascului,/ Doamne, dă-mă-napoi altcuiva/ E ora şase/ Şterge feţele zarului/ Spală cuvintele de rime”… poetul a fost dat înapoi lui Dumnezeu, fiindcă noi, aici pe pământ,  am înțeles mult prea târziu cât ne-a îndatorat Dumnezeu zămislindu-l pe Poet și Poezia lui…

,,Şi totuşi Dumnezeu încape în om/doar mâinile îi rămân afară/ca doi tâlhari în stânga şi-n dreapta fiului/care învaţă să moară’’

Fiul lui Aurel Chichere și al Elenei Chichere, fostă deportată în Bărăgan, poetul s -a născut la 11 decembrie 1954, în satul Fizeș, comuna Berzovia și s-a mutat definitiv în veșnicie într-o zi de 13-ca și Nichita Stănescu- septembrie a anului 2004.

Membru al cenaclului „Semenicul”, secretar literar și redactor al Societății Literar- Artistice „Semenicul” și al revistei cu același nume, a fost  de asemenea redactor colaborator la editurile: Timpul, Marineasa și  Augusta.

Debutul său  publicistic a avut loc în anul  1971 în revista „Orizont”, iar debutul editorial  in volumul colectiv Argonauții, editura Facla, 1986.

A dus slova Banatului de Munte în prestigioase publicații naționale și figurează în antologiile de poezie: Orașul cu poeți, Casa Faunului,Canticles from Banat.

A fost distins cu premiul pentru  debut în poezie al filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor (1991) și Marele Premiu „Mihai Eminescu” al Teatrului Vechi din Oravita( 1998) și a fost elogiat de personalități culturale precum: Horia Garbea, Gheorghe Tomozei, Lucian Vasiliu, Cornel Ungureanu, Dan-Silviu Boerescu ,Alex Ștefănescu  sau Ștefan Augustin Doinaș și deasemenea  membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Ion Chichere a lăsat în CV-ul cultural al Banatului de Munte o  semnătură semnificativă, de destin literar,  impregnată în aura singuratică a celor aleși să deslușească prin har labirintul veșniciei.

Ion Chichere- 13/13 reprezintă o reverență ce spune povestea mai departe…  Hamletul poeziei bănățene, care, deși a pierdut ca om, toate bătăliile vieții, a rămas Prințul poeziei în veșnicia clipei ce domnește între hotarele lumilor.

Rămâne să ne luăm identitatea unui Horațio pentru a-i spune povestea mai departe… fie și pentru o soartă, fie și pentru o moarte… ,,Şi totuşi Dumnezeu încape în om/doar mâinile îi rămân afară/ca doi tâlhari în stânga şi-n dreapta fiului/care învaţă să moară’’

Au trecut 17 ani cecând Ion Chichere ne-a „întors viaţa pe doş ca pe-o mănuşă cu şoimul înăuntru…” acum, scrie versuri pe aripi de Îngeri…

Dumnezeu să-i ţină vie amintirea!

Epilog: „O pasăre albă m-a traversat/Ca o cruce plutea/Eu semănam cu zborul ei/Ea semăna cu moartea mea”. Ion Chichere

Anca Bica Bălălău

Nota redacției:

În memoria poetului,  Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” Caraş-Severin cu sprijinul Cenaclului Literar „Semenicul” organizează  Concursul Naţional de Poezie „Ion Chichere”.