Alexandru Darie, pe numele său la naştere Alexandru Darie-Maximciuc, devenit Mister Theatre sau Ducu Darie, ne-a părăsit… la 60 de ani pământeni, marele artist a plecat smulgându-ne deșertăciunea regretelor într-o lacrimă încoronată de geniul său, pe 18 septembrie 2019.
Deși, în modestia sa, poate nu și-a imaginat niciodată că viața este mai scurtă decât un spectacol de teatru și-a asumat riscul de a rămâne genial într-o lume, în care, pe epoleții vedetelor de mucava scrie tupeu, parvenitism și incultură…
Distinsa actriţă Oana Pellea mărturisea despre prietenul și colegul ei de o viață,Ducu Darie:
„Ducu a avut Geniu de regizor! Atât de mare. Pe lângă asta…a fost foarte iubit. Pe merit. Pentru sensibilitatea, generozitatea, umorul, delicatețea, ardera, Adevărul lui. Pentru iubirea lui față de Actor și față de ARTĂ. Pentru inteligența lui. Pentru Cultura lui. Pentru Magia lui. Cei care nu l au cunoscut sau nu l au iubit… nu au meritat să- l cunoasca și nu au meritat să- l iubească. Cei care l-au invidiat …comentat… înjurat…nu au meritat să- i cunoască LUMINA!
Un boier al spiritului a plecat.
Ce explozie de EMOȚIE și de IUBIRE… Majoritatea …habar nu are ce a pierdut Cultura română. Majoritatea… habar nu are ce reprezintă Alexandru Alex Darie pentru Teatrul Românesc. Nu cred că Ducu nu și-a terminat opera… așa cum afirma prietenul nostru George Banu ( pe care amândoi îl iubim și respectăm )… știu de ce o afirmă… pentru că l-a iubit real și… pentu că ar fi vrut mai mult să se bucure de el, de spectacolele lui… ce au rămas doar în sufletul lui Ducu … și eu simt la fel… DAR…mai cred că și-a depășit condiția de regizor și că a înțeles că rezultatul NU contează… ci DRUMUL. Cred că s-a căutat doar pe EL ( ca orice creator de geniu) în tot acest drum artistic și spiritual… și mai cred că s-a și găsit. Și mai cred…că orice judecată de valoare….nu-și are rostul față de un spirit ce a ales libertatea atât pe pămant cât și în cer…”
Alexandru Darie este fiul actorului Iurie Darie și al actriței Consuela Roșu.
A absolvit în anul 1983 Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ Bucureşti.
A debutat în 1984 ca asistent de regie la Teatrul de Stat din Oradea. Consacrarea internaţională s-a produs odată cu spectacolul „Visul unei nopţi de vară“ (1991), pe care ziarul „The Guardian“ l-a considerat a fi cea mai bună montare de la producţia cu acelaşi nume semnată de Peter Brook. Spectacolul a fost distins cu premiile pentru cel mai bun regizor şi cele mai bune costume la prima ediţie a Festivalului Naţional de Teatru „I.L. Caragiale“.
În anul următor, Alexandru Darie a fost invitat de Oxford Stage Company să regizeze „Mult zgomot pentru nimic“, de William Shakespeare, BBC apreciind montarea drept un „eveniment al stagiunii’“.
Alexandru Darie a regizat în SUA la Performing Arts Centre, New-York Mizantropul, de Moliere și Cabala bigoților, de Mihail Bulgakov.
În anul 1992 s-a angajat regizor artistic la Teatrul Bulandra. În 1994 a continuat seria spectacolelor Shakespeare cu „Poveste de iarnă”, care a avut un mare succes la Globe Theatre Tokio și la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa (Milano), spectacol distins cu premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – secția română.
În ianuarie 1995 a regizat „Trei surori”, de Anton Cehov, spectacolului acordându-i-se Premiul Asociației Criticilor de Teatru – secția română pentru cel mai bun spectacol și Premiul UNITER pentru cel mai bun regizor. De asemenea, a reprezentat Teatrul Bulandra la cea de-a V-a ediție a Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa – Cracovia1996.
Alexandru Darie a montat în Japonia „Omul cel bun din Seciuan”, de Bertolt Brecht, la Ghinza Season Theatre din Tokio (1996) și Macbeth, de William Shakespeare.
În 1999 a regizat la Teatrul de Comedie „Iluzia comică”, după Pierre Corneille, traducere în versuri de Horia Gârbea, un spectacol care a obținut numeroase premii, printre care și premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii.
Înainte, în 1998, a montat la Teatrul Nottara, o temerară punere în scenă a piesei „Viforul”, o piesă istorică,considerată de mulți depășită, scrisă de Delavrancea. Însă, viziunea lui regizorală a convins, ca și interpretarea de înaltă ținută a protagonistului Stelian Nistor.
Din anul 2002, Alexandru Darie a condus Teatrul Bulandra.
În 2006 a fost ales preşedinte al Uniunii Teatrelor din Europa, având două mandate consecutive la conducerea acestui for.
Ultimul său spectacol a fost „Coriolanus” de W. Shakespeare, spectacol ce a marcat revenirea sa la teatrul politic, un spectacol manifest ce reflectă realitatea ce ne sugrumă prin impostură și grobianism.
„Am făcut teatru din dragoste, nu din frică. Din bucuria și norocul de a fi cunoscut o întreagă pleiadă de oameni de teatru adevărați… Sunt un om care crede-n Dumnezeu. Cred că există un Dumnezeu unic, indiferent de cum îl numește omul. Toate religiile se întâlnesc în același punct. Iar teatrul e și el o ușă care se deschide spre… E o poartă prin care poți ajunge la Dumnezeu. E în natura lui să ducă la Dumnezeu. Pentru că cine are știința sufletului uman, cine știe mai bine decât Dumnezeu ce e în noi? Și noi încercăm, la rândul nostru, să descoperim ce e în noi și, ca să ajungem să descoperim ce e în noi, încercăm să ne apropiem de cine știe, adică de Dumnezeu. Teatrul e o formă în care se pune această întrebare”, se mărturisea cu modestie regretatul artist teatrologului Monica Andronescu.
Pe 18 septembrie, Ducu Darie a găsit răspunsul la întrebare: Veşnicia!
Mai goi, mai trişti şi mai alunecoşi în propria blazare, mă întreb retoric, dacă Dumnezeu îmbrăţişându-şi Artistul ne-a pedepsit atât de aspru, încât nici măcar ştiinţa sufletului uman nu va reuşi să se îmbrace în forma pe care Ducu Darie a dat-o teatrului căutând întrebarea…
Dumnezeu să te iubească, Alexandru Darie! Măcar, pe cât ai iubit TEATRUL!
Anca Bica Bălălău
