Un film despre Noi cei de azi cu Noi cei din 1989… O oglindă strâmbă făcută din aluatul celor mai ascunse temeri, căderi și duplicități ce ne-au caracterizat și ne caracterizează.
’’Tristețea mea aude nenăscuții câini/ Pe nenăscuții oameni cum îi latră’’… de la versurile lui Nichita Stănescu la balada disperării pentru a umple o piscină cu lacrimile frustrărilor noastre ține de un pas.
Un pas înapoi, în istorie, dacă îl facem cu onestitate probabil că umbrele nu ar fi mai importante decât personajele…așa, lipsa de asumare ne distribuie pe o tablă de șah a șanselor ratate în niște pioni minusculi care au schimbat legile jocului pierzându-i solemnitatea.
Mai știm sau am știut să fim solemni sau totul s-a redus la un joc de mimă cu viața, cu soarta ,cu moartea de-a lungul istoriei?
Cred că acest film al lui Tudor Giurgiu (din start mă condamn la neasumare) nu rezolvă ’’Cine a tras în noi”, ci merge dincolo de această întrebare, lăsându-i lui Hamlet aristocrația întrebării și coboară în interiorul nostru cu greutatea unui adevăr ce nu știe să înoate acolo unde nu e apă… și ,nici resemnare.
Orbecăim printre adevărul nostru și adevărul lor de trei decenii, fără a găsi calea spre el… spre noi.
Libertate este un film despre Noi cu Noi, poate pentru prima dată uniți prin această dilemă… poate prima încercare de a nu mai căuta dezbinați începutul noii democrații.
Deși, foarte puțină lume în sală, chiar dacă, iertat să-mi fie, s-a făcut promovare în presă și pe site-ul Primăriei și mai ales chiar dacă avem un Centru Universitar în urbe, filmul a fost primit bine. Nu pot să nu mă întreb unde ne sunt studenții, tinerii din oraș, ce își doresc în afara unei diplome? Cum vor să trăiască?
Acest film este o provocare la fel de elegantă ca ”De ce eu?” ce spune povestea procurolului Panait, un stil, aș putea spune, al regizorului Tudor Giurgiu. Mi-ar fi plăcut ca la discuția de final să văd polemici, curiozități, implicare din partea tinerilor noștri, mi-ar fi plăcut să nu realizez încă o dată că ne place să spunem- Unde să mergi în Reșița- dar fără a-ți asuma căutarea… Cu siguranță, dacă era un stand-up comedy, sala era plină, dar viața nu este un stand-up comedy, viața este despre fiecare dintre noi și modul în care ne …facem patul dimineața…
Nu vreau să mă abat de la subiect, Libertate este primul film care nu condamnă pe nimeni, care te pune să gândești, descrie haosul și confuzia acelor zile la Sibiu.
Distribuția se bucură, printre altele și de niște nume grele, Marius Manole, Andi Vasluianu, dar și de tânărul actor de la Teatrul Național ’’Marin Sorescu’’ din Craiova, Alex Calangiu. În rolul principal, Alex a reușit să convingă, să pătrundă dincolo de epiderma unor replici ale unor timpuri despre care nu a învățat la școală și nici nu le-a trăit.
Singura întrebare, retorică sau nu, este dacă suntem pregătiți să acceptăm acest film, dacă dezamăgirea celor care au trăit acele vremuri și indiferența celor născuți după 1989 nu este o culpă comună ce ne îndepărtează și mai mult de noi sau ne vindecă de Noi… Nu știu, cert este că Tudor Giurgiu nu dezamăgește nici acum, că cercetarea pe care a făcut-o în construirea scenariului este una fidelă adevărului îndoielilor noastre.
Fiecare, iese din sala de cinema cu propria întrebare, cu propria luptă, cu propria emoție fără a putea da un verdict, fiindcă Libertate este despre altceva ce nu ar fi fost posibil imediat în anii 90, și poate și acum este încă prea devreme… nu știu, mergeți să aflați, fiindcă victimele au ajuns călăi și călăii, victime… respectând adevărul nostru al fiecăruia.
’’Până la urmă,’’ așa cum a spus și regizorul care a rămas în țară să lupte prin mijloacele sale artistice”, iar în acest film, întâmplarea face să fie Revoluția pe fundal, dar este și despre fiara din noi, despre dezumanizare, despre cum ne transformăm câteodată în niște monștri fără să ne dăm seama și asta coexistă și cu umor involuntar și cu râsu-plânsu românesc.
Filmul s-a născut din această neînțelegere: de ce a fost nevoie de o cantitate enormă de gloanțe, de ce a fost nevoie să moară atât de mulți oameni, când lucrurile s-ar fi putut rezolva mult mai simplu și fără atâtea jertfe inutile.Am încercat să caut răspunsul, dar răspunsul trebuie să vină de la instituțile abilitate.Îi invit pe adscultătorii Radio Reșița să stea cu mintea deschisă când iau decizii pentru viitorul copiilor,’’ ne-a declarat regizorul Tudor Giurgiu.
Simbolul acestui film, evident păstrând adevărul istoric de la Sibiu-1989- este piscina în care au fost ținuți o perioadă, atât eroi cât și călăi, sau presupuși eroi și presupuși călăi…o piscină, ce poartă încă urmele de noroi și sânge, pe care încă nu am curățat-o…
Se identifică România cu această piscină? Filmul Libertate nu își dorește să dea răspunsul, dar este important că a găsit întrebarea…pentru că este un film despre Noi cu Noi…
