S-a încheiat o săptămână de teatru, de fapt 9 zile cu povești de viață în care ne-am întrupat tăceri, sentimente și ipocrizii, bine învelite în nevoia de-a ne păstra o imagine de învingător.
Au trecut 9 zile mai repede decât trece gândul prin creierul nostru obosit, spectatori fideli, iubitori de teatru au cochetat cu revederea din foaier socializând timid cu permanența iubirii de teatru. Ne-am bucurat împreună, am râs, am plâns și am aplaudat artiștii care ne-au luat în poveste. A fost frumos, unic și relevant.
Festivalul Internațional de Teatru New Wave Theatre este nu doar evenimentul anului în Caraș-Severin ci și un eveniment de elită în lumea teatrului românesc. 9 zile de viața e vis, aici la capătul căii ferate în fosta Cetate de Foc.
Reșița a avut un maraton teatral de înaltă ținută, apreciat de critici, de public, de artiștii care au fost protagoniști și spectatori la rândul lor pentru colegii lor.vReșița a fost un epicentru al culturii, 9 zile,vReșița și-a strigat numele cu forță și asumare. Teatrul de Vest a devenit o bornă în artele spectacolului.
„Cu ajutorul Lui Dumnezeu și al Consiliului Județean am reușit o ediție completă și valoroasă. Comparativ cu celelalte două ediții, saltul este foarte mare. Asta a fost și aprecierea criticilor, și a celor din juriu, și a celorlalți invitați. Nu vorbim de orice critici, ci vorbim despre Alina Epîngeac, care e proaspătă laureată a Premiului UNITER pentru critică, vorbim de Doru Mareș, proaspăt laureat pentru întreaga activitate cu Premiul George Banu UNITER, Maria Zărnescu, laureată UNITER pentru critică, deci, vorbim de elita criticilorAm reușit un festival de top în România în momentul ăsta! Ca rezultat, după ce am postat premiile, A fost clar un succes care ne oblige și ne onorează”, declară managerul Teatrului de Vest, Florin Gabriel Ionescu.
Este foarte posibil ca ambiția lui Florin Ionescu să se concretizeze prin colabărări cu mari artiști prezenți în festival.Evident, ne-am dorii numele lui Răzvan Mazilu pe afișul Teatrului de Vest, al Elvirei Deatcu sau al lui Zoltan Lovaș, dar și pe tânărul actor laureat al festivalului, din „Hedwig and The Angry Inch” de John Cameron Mitchell şi Stephen Trask, regia, costumele şi coregrafia – Răzvan Mazilu, decorul – Adriana Grand, Teatrul „Stela Popescu” Bucureşti,Tudor Cucu-Dumitrescu.
“Țineți-vă aproape, numai așa veți rezista” – rostește personajul principal din musicalul “Hedwig and the Angry Inch” și poate că ținând aproape de Florin Ionescu, întreaga trupă a Teatrului de Vest are șansele unui viitor remarcabil.
Ultima zi a aparținut Ucrainei care, a prezentat două spectacole în festival. Spectatori puțini, dar buni. Oameni care au înțeles rolul artei pe timp de pace, pe timp de război… Actori care vor merge pe front, care vor lupta pentru țara lor,care au făcut 30 de ore pe drumul către casa bombardată, către infernul ce mistuie țara vecină… aveau ochii senini și plini de speranță. Își iubesc țara cu toate rănile ei și nu vor să cedeze niciun centimetru, după cum ne-au declarat Serhii Dorofeev si Oleksandr Grishkov-directorii teatrelor din Sumy respectiv Luhansk. Au discernământ și patriotism.
Urmărind spectacolele lor realizate în condiții de război, dar debordând de profesionalism m-am întrebat neputincioasă- ce înseamnă să-ți iubești țara, mama, familia, profesia? Ce înseamnă să iubești teatrul?
Cel mai frumos se moare în teatru, dar din păcate viața se luptă cu capcanele unei realități în care moartea pășește mișelește pe câmpul de luptă al fiecărei cărări ce separă regretul de circumstanțele atenuante.
Au avut la Reșița bucuria simplă de a sta sub cerul liber, de a respira parfumul străzilor inundate de vara ce pârguie în pomi, în flori… la ei după ora 21.00 nu mai poți ieși afară din casă, la noi poți merge la teatru, dar puțini au făcut-o… Ei nu mai au clădirea teatrului, dar joacă și o fac între două înrolări, sub ploaia de bombe. Pentru că teatru înseamnă viață. Pentru că… completați voi…
“În nemărginitul teatru al lumii, se joacă întâmplări mai dureroase decât pe scena noastră,” perora W.Shakespeare…
Mi-ar fi plăcut să scriu altfel, dar urma lacrimilor îmi dă sensul cuvintelor. Am ajuns la final și mă ascund timid sub noianul de cuvinte furajere ce ar putea valorifica în like-uri și speculații, moartea!
Totuși, teatrul duce povestea mai departe. Să fie Teatru și anul viitor. Nu vreau să îmbătrânesc tristă. Să ne reîntâlnim în Pace! Slava!
Radio România Reșița a fost partenerul media principal al Festivalului!
