[AUDIO-FOTO] Între memorie şi istorie la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa: Dureroasele amintiri a peste 100 de copii de deportați în fosta URSS

[UPDATE] Deportarea germanilor din Banat în Uniunea Sovietică – o prezentare a perspectivei copiilor acestora prin relatări repovestite, este lucrarea de peste 700 de pagini, prezentată vineri, 10 martie la Reşiţa, în prezenţa unui fost deportat şi a trei urmaşi de prizonieri din URSS-ul anilor de imediat după al Doilea Război Mondial.

Articol editat de Anca Bălălău, 10 martie 2023, 17:00 / actualizat: 11 martie 2023, 12:55

Cartea tipărită în limba germană şi apărută anul trecut la Editura Cosmopolitan Art din Timişoara este un omagiu adus memoriei şi istoriei acelor vremuri în care zeci de mii de etnici gemani şi nu numai au fost smulşi din casele lor de regimul totalitar şi deportaţi în îndepărtatele ţinuturi ale actualei Ucraine şi Rusii pentru reconstrucţia statului sovietic, dar şi a celor rămaşi în urma lor, a declarat pentru Radio Reşiţa directorul Muzeului Banatului Montan din Reşiţa, dr. ist. Livia Magina, gazda evenimentului:

„Memoria şi istoria sunt două lucruri care se leagă inevitabil şi de la care putem avea consecinţe pozitive. Cartea, „Deportarea germanilor din Banat în Uniunea Sovietică”, este tocmai dedicată memoriei, nu a celor care au trecut prin acest calvar ci a memoriei amintirilor, pentru că este vorba despre amintirile copiilor celor deportaţi. Este o carte care a apărut anul trecut la Editura Cosmopolitan Art din Timişoara. Trebuie spus că ideea aceasta a fost valorificată de către istorici în istoriografia de limbă română destul de recenţ cu toate că în Germania, în Europa în general, pentru că nu numai din România au fost deportaţi germani, ci şi din Bulgaria, din Iugoslavia şi chiar din URSŞ, proprii cetăţeni au fost deportaţi în Siberia. Așadar, sper că lucrarea să fie bine primită și faptul că încă o carte apărută pe această temă, așa cum spuneam în istoriografia română, aduce încă un plus de lumină pentru aceste evenimente deosebite„.

Este vorba despre o carte ce cuprinde între paginile sale mărturii ale unor destine marcate pentru totdeauna de o decizie arbitrară, mărturii ale speranței și supraviețuirii, a subliniat doctorand Raluca Nelepcu din Timişoara, colaborator la realizarea acestei cărţi cu însemnătate istorică pentru posteritate, în care două personaje au fost prezente şi în sală:

„Părerea mea este că încă i se acordă prea puțină importanță în mediul public acestei teme a deportărilor etnicilor germani în fosta Uniune Sovietică. În cartea de faţă regăsim două istorisiri din Banatul montan, istoria familiei doamnei Helene Rieser din Bocșa, al cărei tată a fost deportat la muncă silnică în Rusia și cea de-a doua doamnei Elfriede Chwoika, născută în fosta Uniune Sovietică. Practic ambii părinți au fost deportați pentru cinci ani acolo și iată că după atâta suferință, atât fizică cât și psihică, ei se întorc cu micuța Elfriede, din deportare, acasă. De asemenea și fiica doamnei Chwoika, Sonia, relatează trăirile ei sau cum a aflat ea despre această situație din familia ei, când a trebuit să ducă la școală o copie după certificatul de naștere al mamei sale și locul nașterii acesteia, surpriză a fost Svertlovsk în URSS. Trebuie să mărturisesc că nu am citit ușor această carte, în sensul că am plâns citind multe dintre povestirile relatate chiar și aseară, când m-am reapucat să lecturez. Nu m-am putut abține, deci va fi o lectură grea. M-a impresionat foarte tare ce au trăit acești copii rămași în urmă după ce mama sau tatăl lor au fost deportați, pentru că și eu am doi copii, care sunt de vârste similare cu ale unor copii care au rămas atunci, brusc de azi pe mâine fără mamă sau fără tată. Editorii volumului sunt trei membri fondatori ai Grupului de Acțiune Banat, este vorba despre Albert Bohn, Werner Kremm și Anton Sterbling, iar ceilalți doi editori sunt președintele federal al Asociației Şvabilor Bănățeni din Germania, domnul Ditmar Leber, precum și redactorul-șef al publicație Banater Post de la Muenchen, Walter Tonţa. Cartea a fost tradusă de Werner Kremm și de sora acestuia, Sigrid Kuhn, iar pe lângă povestirile traduse din germană în română, ea completează într-un mod inedit relatările experiențelor personale și oferă o mai bună înțelegere, aș putea zice, a evenimentelor istorice„.

Unul din cei 5 editori ai cărţii, jurnalistul Werner Kremm, prezent la eveniment în calitate de coordonator şi traducător în limba română al volumului ne-a descris concret conţinutul cărţii:

„Sunt 127 de povestiri ale unor copii, pe atunci copii ai foștilor deportați în Rusia, parte dintre ei născuți în timpul șederii părinților în Rusia, parte născuți ulterior, iar aceşti copii se referă în povestirile lor despre modul cum au receptat ei fenomenul deportării în Rusia, respectiv cum au fost pentru ei, ca și copii, deci generația următoare, urmările acestei deportări„.

Dorința editorilor cu privire la acest volum a fost de a crea un teren favorabil înțelegerii mai aprofundate pentru subiectul în cauză, pentru înțelegerea afectiv-emoțională față de șvabii bănățeni, față de germanii din întreaga România, am aflat de la prorectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Rudolf Graef, invitat special al evenimentului:

„O nouă modalitate de a aborda acest subiect al deportării germanilor din România în Uniunea Sovietică după al doilea război mondial, și anume sunt relatări ale celor afectați direct și totuși indirect, adică a copiilor celor care au fost deportați. E o idee foarte bună a domnului Kremm și a colegilor lui care au lucrat la această carte și au adunat un număr impresionant de mărturii care ilustrează tocmai ce s-a întâmplat cu cei care rămân acasă. Da, sunt copii care rămân fără părinți, sunt copii care rămân după aceea orfani, sunt copii care trebuie să muncească pentru a-și câștiga existența în continuare. Din acest punct de vedere e un volum deosebit. A fost un fenomen grav, acesta al deportării, dar care trebuie integrat în nenorocirile secolului XX. Deci nu a fost o nenorocire care a afectat numai minoritate germană, ci aceste nenorociri au început după 1918 în două direcții. Una a fost cea nazistă și cealaltă a fost cea comunistă. Ambele au provocat milioane și milioane de morți, suferință foarte mare și o parte din această suferință mare este și cea a minorității germane din România, care atunci a dat, să spunem așa, un tribut pentru 70.000 de oameni. Dar trebuie să mai luăm în calcul încă un aspect, care iarăși nu trebuie neglijat, a fost o reacție față de o populație considerată vinovată de ceea ce s-a întâmplat în timpul războiului. Dacă lucrul este adevărat sau nu, e mai greu de dovedit, istoricii fac asta, sunt și între minoritarii germani dintre aceia care au colaborat cu regimul nazist, care au fost membri activi în regim, care au jucat roluri în acest regim, sunt și foarte mulți care n-au avut nimic de-a face cu ei, dar care au avut de suferit la fel de mult ca și ceilalți, poate chiar mai puțin, pentru că n-au reușit să se ascundă la timp. Acesta este evenimentul. Cred că muzeul își face o datorie prin a organiza această prezentare de carte și cred că ea se înscrie în acest curs al muzeului din ultima vreme, cam din ultimul an, în care se întâmplă foarte multe lucruri într-o instituție care așa trebuie să funcționeze și care trebuie să fie un centru al activităților culturale dintr-un județ unde sunt încă foarte multe de făcut„.

Cartea „Deportarea germanilor din Banat în Uniunea Sovietică” poate fi procurată în mod gratuit de la bibliotecile forumurilor germane din România.

Evenimentul a fost înrămat muzical de un recital de muzică clasică, susţinut de elevi şi profesori ai Liceului de Artă „Sabin Păutza” din Reşiţa.

***

Muzeul Banatului Montan Reșița în colaborare cu Forumul Democratic al Germanilor din Banat organizează vineri, 10 martie, de la ora 12:00, la sediul instituției, evenimentul dedicat lansării cărții „Deportarea germanilor din Banat în Uniunea Sovietică. O prezentare a perspectivei copiilor lor prin relatări (re)povestite”, editura CosmopolitanArt, Timișoara 2022.

Volumul este organizat de 5 editori: Albert Bohn, Werner Kremm, Peter Dietmar-Leber, Anton Sterbling și Walter Tonța, cu traducerea lui Sigrid Kuhn și a lui Werner Kremm. Invitați speciali ai acestui eveniment sunt prof.dr. Rudolf Graf, drd. Raluca Nelepcu și Erwin Josef Țigla, vicepreședintele Forumului Democratic al Germanilor din Banat.

Este vorba despre o carte ce cuprinde între paginile sale dureroasele amintiri a 126 de copii de deportați, 126 de mărturii ale unor destine marcate pentru totdeauna de o decizie arbitrară, 126 de mărturii ale speranței și supraviețuirii. O prezumtivă vină colectivă a făcut ca din România să fie deportați în Uniunea Sovietică peste 70.000 de germani: părinți, copii, bunici, femei și bărbați.

Dorința editorilor cu privire la acest volum este de a crea un teren favorabil înțelegerii mai aprofundate pentru subiectul în cauză, pentru înțelegerea „afectiv-emoțională față de șvabii bănățeni, față de germanii din România, în general.”

Nouă, celor de azi ne rămâne datoria de a nu uita, pentru că cine uită nu merită!