Constantin Stere, jurist, scriitor, publicist şi om politic, remarcabilă personalitate din viaţa culturală şi politică a României de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi din primele decenii ale secolului XX, s-a născut în noiembrie 1865, la Cerepcău, jud. Soroca (Basarabia), fiind descendent dintr-o veche familie de boieri.

A absolvit liceul la Chişinău, în 1885, după care a activat în cercurile narodnice din Rusia. A fost arestat pentru activitate subversivă, deportat şi întemniţat în diferite închisori din Siberia (1886-1892).   Experienţa acestor ani avea să fie evocată, parţial, în lucrările sale ”În voia valurilor” (1910) şi ”În preajma revoluţiei” (1931-1936).

Începutul revoluţionar din perioada liceului sub influenţa narodnicilor îl aruncă în închisoarea Ohranei din Odessa, apoi, pentru o lungă perioadă de 9 ani, în Siberia. În 1892 reuşeşte să fie eliberat, stabilindu-se la Iaşi, unde a promovat idealurile socialiste. Din România a susţinut în faţa politicienilor români cu care s-a împrietenit necesitatea sprijinirii mişcării naţionale a românilor din Basarabia.

În 1905 revine pentru puțin timp la Chișinău și înființează împreună cu Emanoil Gavriliță primul ziar de limbă română, „Basarabia”. Reîntors în România, este numit prefect de Iaşi şi, datorită lui, în timpul răscoalei ţărăneşti din 1907, nu a fost nicio victimă, deoarece a interzis garnizoanei din Iaşi să intervină cu arma împotriva răsculaţilor.

În martie 1918 a fost cooptat în Sfatul Ţării şi i-a convins pe deputaţi de necesitatea adoptării deciziei de Unire, fiind conştient de impactul juridic şi diplomatic al acesteia.

Mai cunoscut datorită rolului său în mişcarea socialistă, promovată de istoriografia comunistă, Constantin Stere a ramas  un pilon al mişcării naţionale a românilor basarabeni, foarte activ chiar şi după Unire în Parlamentul României.