Radio România Reşiţa este radioul oamenilor şi promovează Valoarea.

Din acest motiv şi din respect pentru toţi ascultătorii, din țară și din afara granițelor aducem pe calea undelor oameni de valoare, a căror menire este aceea de-a înălţa cultura şi spiritul poporului român.

În această seară, ora 22:15, la emisiunea Boema  ne întâlnim cu un om dedicat,scenograful Geta Medinschi,personalitate a lumii teatrale timişorene şi naţionale distinsă anul acesta cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate.

 A apărut în lumina reflectoarelor după 43 de ani de muncă în spatele scenei; scenograful nu apare în faţă, stă într-o nemeritată umbră…Are 101 spectacole şi în jur de 80 sunt pentru Teatrul Naţional din Timişoara.A făcut scenografie şi pentru Teatrul German din Timișoara, pentru Teatrul Maghiar, dar și pentru Opera timişoreană.

S-a visat realizator de fresce, dar destinul a purtat-o spre teatru. Iar scenografie a ajuns să facă tot din întâmplare. Dintr-un „accident” fericit de destin, se poate spune privind la cariera sa.

În semn de reverență, Uniunea Teatrală din România i-a decernat, în vara acestui an, Premiul UNITER pentru întreaga activitate.

„Nu mi-am permis niciodată doar să bifez şi nu am mers pe ideea «se poate şi aşa»” mărturiseşte Geta Medinschi, scenograf al Teatrului Național din Timișoara timp de aproape 25 de ani, artistul pentru care scenografia şi pictura sunt iubiri paralele. De o viaţă.

Cu emoţie am intrat în culisele sufletului său şi pentru o clipă viaţa a prins alt sens, unic şi irepetabil-sensul iubirii.

Mărturisirile distinsei noastre invitat aruncă în derizoriu mediocritatea unei lumi care trăieşte departe de luminile scenei, de povestea din spatele cortinei.

Poate fiindcă aşa trebuia să fie, vom face vorbire şi despre ultima întâlnire a Getei Medinschi cu regretatul Ion Caramitru.

O seară ca un poem pus pe muzica nostalgiei de un mare creator.

Geta Medinschi s-a născut la 23 noiembrie 1954, în Sânnicolaul Mare, judeţul Timiş. A absolvit în 1976 Facultatea de Arte Plastice Timişoara şi, din 1995, este licențiată în Arte Vizuale.

Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, a deschis mai multe expoziţii personale în ţară şi străinătate: 1991 – Galeria Helios, Timişoara; 1992 – „Secvenţe”, Teatrul Naţional Timişoara; 1992 -Tirol, Austria; 1993 – Secţia de Artă a Bibliotecii Judeţene Timiş; 1995 – „Secvenţe 2”, Teatrul Naţional Timişoara; 1997- Galeria Dure, Timişoara; 2003 – Galeria Carola S Timişoara; expoziția „Amândoi”, la Casa Artelor din Timișoara, în 2015.

De asemenea, a participat cu lucrări la numeroase expoziţii de grup, atât în România, cât şi peste hotare: 1978 – Expoziţia „Art Grup ’76” Craina; 1987 – Expoziţia „Atelier 35” Helios, Timişoara; 1987- Salonul Anual de Artă Timişoara; 1988 – Expoziţia Tineretului, Baia Mare; 1988 – Anuala de Grafică „Dalles” Bucureşti; 1988 – Salonul Anual de Artă Timişoara; 1989 – Anuala de Grafică „Dalles” Bucureşti; 1989 – Salonul Anual de Artă Timişoara; 1990 – Salonul Anual de Artă Timişoara; 1991- Salonul „17 Decembrie 1989” Timişoara; 1991-2006 – Salonul Anual de Artă Timişoara; 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000-2016 – Expoziţie de grup „Pro Latina”; 1996 – Expoziţie de grup Galeria Helios, Timişoara; 1996 – Vertiskos-Grecia; 1996 – Enebak-Norvegia; 1996 – Lisabona-Portugalia; 1997- Oslo, Enebak, Sandvika, Bergen, Moirana, Stein-Kier, Namsis-Norvegia; 1997- Salonul Naţional de Artă-Reşiţa; 1998 – Copenhaga-Danemarca; 1998 – Tonsberg, Drobak, Oslo-Norvegia; 1998 – Viena-Austria; 1999 – Springfield-Missouri-SUA; 2002- Expoziţie de grup „Ipostaze ale imaginii între construcţie şi deconstrucţie” Galeria Helios, Timişoara; 2005 – Expoziţie de grup la CJT- Călacea; 2006 – Scena şi artele vizuale-Timişoara.

Este autoarea scenografiei a aproape o sută de spectacole, dintre care primul, în regia Mihaelei Lichiardopol, a fost  „Văzătorule, nu fi un melc” de Matei Vişniec şi a văzut luminile rampei pe scena Teatrului Naţional din Timişoara în 1996, aducându-i cea dintâi distincţie din bogata sa carieră, Premiul pentru scenografie la Festivalul Internaţional „Autor ’96”.

În 2004, a fost recompensată cu Premiul pentru scenografie al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi cu  Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D – „Arta spectacolului”.

În 2005  a primit titlul de Societar de onoare al Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” Timişoara, iar în 2014, Premiul Pro Cultura Timisiensis, la categoria certitudini. În 2015, Primăria Municipiului Timişoara i-a decernat Diploma de Excelență pentru întreaga activitate.

Lucrări ce-i poartă semnătura se găsesc în colecţii de stat şi private din  Germania, Grecia, Elveţia, Norvegia, Italia, Iugoslavia, Austria, Portugalia, Ungaria, Belgia, Olanda, India, Franţa, SUA, Australia, Irlanda.

Rămâneţi pe https://www.radioresita.ro/ ACASĂ pe frecvenţele 105.6 FM şi 91,9 FM – 92,8 FM pentru ascultătorii din Clisura Dunării, sau pe radioresita.ro, ori pe telefon, indiferent că este fix sau mobil, sunând la numărul 031.504.04.34, apel cu tarif normal, puteţi asculta oricând şi de oriunde Radio Reşiţa.

Anca Bica Bălălău