Tăierea pomilor fructiferi în faza de repaus vegetativ, o intervenţie importantă în livezi

Igienizarea livezii este o etapă extrem de importantă, dacă se doreşte obţinerea de rezultate remarcabile la vară. În primă fază se începe cu tăierea pomilor fructiferi, o acţiune care asigură sănătatea acestora şi îmbunătăţirea semnificativă a calităţii recoltei. După scopul urmărit, tăierile pot fi de mai multe feluri: de rodire, fructificare, formare și îngrijire.

Articol editat de Gerhard Chwoika, 9 februarie 2022, 15:17

Însă, când este momentul optim pentru aceste intervenţii şi cum trebuie realizate corect tăierile în uscat ale pomilor fructiferi aflăm de la inginerul horticol Nicoleta Anca Şmac-Vuc din comuna Ticvaniul Mare, judeţul Caraş-Severin.

„Încă din luna octombrie a anului precedent putem demara executarea lucrărilor de tăiere. În toată perioada de repaus, de la căderea frunzelor până la umflarea mugurilor și reintrarea în vegetație, se pot face intervenții asupra pomilor din livadă, exceptând zilele geroase cu temperaturi mai mici de – 5, – 6 grade Celsius. Acestea sunt diferențiate în funcție de plantație și vârsta pomilor. Tăierile constau în îndepărtarea ramurilor de crescute haotic, rupte sau a celor care umbresc coroana pomului. Primul pas ar fi să analizăm pomul și să vedem ce anume ne interesează să păstrăm din formațiunile de rod, restul se elimină din coroană. Menționez că tăierile se aplică diferit la speciile de semințoase și sâmburoase deoarece nu au aceleași formațiuni de rod“.

Mărul, de pildă, necesită tăieri de fructificare în fiecare an, deoarece tăierile efectuate o dată la 2-3 ani nu asigură producții mari și susținute. Tăierile se aplică diferențiat, în funcție de vârsta pomilor sau de soi. Atât mărul, cât şi părul, dar şi prunul sunt specii rezistente la ger şi se pot tăia din toamnă şi pe toată perioada repausului vegetativ.

La cireş volumul intervenţiilor este mai mic, comparativ cu celelalte specii. Tăierea de fructificare la pomii tineri este redusă la minimum. Sunt scurtate prelungirile anuale pentru obţinerea unui număr mai mare de ramuri de rod viguroase şi se elimină ramurile anuale din etajele formate natural, care sunt orientate în interiorul coroanei.

„Cireșii sunt o specie sâmburoasă, deci există diferențe de tăiere față de măr. În primul rând, în ceea ce privește formațiunile de rod. În cazul cireșilor bătrâni se fac tăieri de limitare a înălțimii coroanei, de îndepărtare a ramurilor rupte, se elimină ramurile slabe ca vigoare și, nu în ultimul rând, redirecționarea rodului pe ramuri care ar putea susține încărcătura“.

Caisul şi piersicul reacționează favorabil la tăierile efectuate rațional. Neaplicarea tăierilor la această specie determină tendința de rodire periodică și scăderea eficienței tratamentelor fitosanitare. Caisul, prin caracteristica sa ereditară de a fi pretențios la lumină, formează în mod normal coroana globuloasă. Din acest motiv, se recomandă formele de coroană în volum. Astfel tăierile la cais şi piersic se vor efectua după ce trec gerurile mari şi până la pornirea în vegetaţie.

Sursa foto: facebook Nicoleta Anca Şmac-Vuc