[FOTO] Varza de toamnă – leguma anotimpului rece, inundă pieţele din Caraş-Severin

Varza cunoscută și sub denumirea de curechi, este o legumă comestibilă, verde sau roșie, una din cele mai vechi cunoscute de om. Era cunoscută în rândul alchimiștilor drept materia primă a alimentelor.

Articol editat de Gerhard Chwoika, 7 octombrie 2021, 11:53 / actualizat: 7 octombrie 2021, 14:16

Varza este apreciată încă din antichitate: Marcus Gavius Apicius, cunoscut gastronom roman şi cel mai popular autor de cărţi de bucate, obişnuia să folosească varza în nenumărate reţete. Cultura de varză este pomenită pentru prima dată în anul 600 Î.Chr. în literatura greacă.

Din punct de vedere botanic, varza face parte din familia cruciferelor. În cei peste 3000 de ani de cultură, au fost create nenumărate soiuri de varză obţinute prin încrucişări şi devieri din varza salbatică. Varza albă, varza roşie, varza ascuţită, wirsing, varza de China, însă şi conopida şi cele înrudite, precum: broccoli, gulia, napul, chiar şi ridichile aparţin aceleiaşi familii.

Varza este o legumă importantă pentru valoarea sa alimentară răspândită și cultivată în întreaga lume. Varza de toamnă se poate răsădi la sfârșitul lunii iulie începutul lunii august în grădină intr-un loc cu o bună expunere la soare și cu o bună circulație a aerului. La cultivarea verzei terenul nu se fertilizează, este indicat să se facă o fertilizare abundentă culturii premergătoare. Pentru cultivarea verzei de toamnă bune premergătoare sunt mazărea și fasolea, lasă terenul liber și bogat în azot la sfârșitul lunii iunie.

Atunci când vă apucaţi să puneţi varză la murat pentru la iarnă eeste bine să știţi că nu toată este bună pentru a fi conservată. Pentru a fi bună la sarmale,trebuie să aveţi grijă la ce alegeţi, spune producătorul Denisa Sonia Beg din comuna Fârliug, judeţul Caraş-Severin. Varza trebuie să fie din recolta de toamnă, cu frunza mai fină, mult mai subțire decât cea de vară. Căpățânile trebuie să fie îndesate, pline, iar frunzele ferme și neatacate de boli ori de insecte. Pentru sarmale, cea mai bună trebuie să aibă frunzele subțiri și fine, cu nervuri cât mai mici, ca să poată fi rulată uşor cu compoziția din carne. Atât varza plată, cât și cea rotundă, sunt 100% bune pentru murat.

Dimensiunea căpăţânii contează şi ea. Aceasta trebuie să aibă maximum 20 de centimetri în diametru dar nu mai mică de zece. Apoi, primele două, trei straturi de frunze trebuie îndepărtate neapărat pentru că acestea sunt fie deteriorate de la transport, fie de la insecte.

Mirosul respingător al verzei murate, determină pe unii să evite să o consume. Legăturile de sulf sunt cele vinovate de mirosul neplăcut, care se dezvoltă abia în timpul pregătirii la cald. Temperatura ridicată este cea care activează enzimele din conţinut, care separă moleculele de sulf zaharisit, iar varza începe să capete aroma obişnuită.

Cu cât perioada de pregătire este mai lungă, cu atât sunt emanate mai multe molecule. Prin adăugarea de oţet, nuci sau lămâie, aroma poate fi îmbunătăţită simţitor, susţin specialiştii.

Varza albă este bogată în vitamine, mai ales în provitamina A, vitaminele C şi E, dar şi în fibre, elemente care asigură sănătatea celulelor. Vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, B9 sunt şi ele foarte bine reprezentate.  Fibrele sunt compuse în cea mai mare parte din celuloză, iar gama de minerale este formată din calciu, magneziu, fier, dar şi oligoelemente precum iod, cupru, mangan, sulf.  De exemplu, consumul a 200 de grame de varză asigură necesarul zilnic de vitamina E şi vitamina A. De asemenea, varza roşie conţine o cantitate de antioxidanţi de patru ori mai mare decât varza albă şi de 6-8 ori mai multă vitamina C.

Surse: facebook beg denisa sonia, wikipedia, alphega-farmacie.ro