Într-o gospodărie din satul Moceriş, comuna Lăpuşnicul Mare din Caraş-Severin, zburdă în voie, cât e ziua de lungă, mai multe familii de struţi care, cel puţin momentan, au statutul de păsări de companie, pentru că femelele abia după un an şi jumătate fac primul ou fertil.
În viitor, crescătorul Ion Goanţă se gândeşte să dezvolte şi o afacere, însă acum preferă doar să îi îngrijească şi să se bucure de prezenţa lor. Am aflat povestea struţilor din Valea Almăjului şi ce l-a determinat pe crescătorul cărăşean să aducă pasărea din Africa în Banat:
„Eu sunt deloc din Moceriş unde mi-am petrecut vacanţele, însă m-am născut la Bozovici şi din 1979 locuiesc în Timişoara. Am o moştenire frumoasă la sat, dar de an de zile am tot consumat din resursele financiare ale acesteia şi oricum aveam de gând ca la pensie să ne mutăm la sat şi trebuia să găsesc o variantă care să ne asigure existenţa decentă şi care să se susţină financiar să nu mai fiu nevoit să cheltuiesc din resursele pe care le câştig la oraş.
Ideea cu struţii am avut-o mai demult prin anii 90, 93, 94 am cochetat cu ea şi a rămas aşa în stand-by, iar în urmă cu 4 ani am vizitat o fermă în Timiş, am văzut că nu e prea complicat şi m-am înprietenit aşa uşor cu proprietarul acesteia, un tânăr intreprinzător. După vizita la această fermă, am vizitat încă 5 alte ferme din România, am fost să văd despre ce este vorba şi am fost şi la cea mai veche crescătorie de struţi din Europa, din Germania aflată în proprietatea unui fost reporter de televiziune. Am văzut despre ce este vorba, m-am interesat despre posibilităţi de creştere, posibilităţi de valorificare, m-am documentat vreo doi ani de zile, există un singur abator în ţară la Sebeş pe care l-am vizitat, am stat de vorbă cu proprietarul şi-am decis să mă ocup la modul serios de creşterea struţilor. Prima dată am luat 6 exemplare în 2019 să văd cum se aclimatizează la noi, deşi nu îmi făceam griji pentru că struţi se cresc şi în Nepal. În România, ferme de struţi sunt în Maramureş, în Neamţ unde sunt alte condiţii climatice, mult mai severe decât la noi. Din ăştia 6 am mai rămas cu 5, am văzut că e relativ uşor şi atunci am hotărât să trec la o etapă mai mare şi am gândit aşa un plan pe 5-6 ani care să mă ducă să dezvolt o fermă adevărată de struţi, dar deocamdată am doar o gospodărie. Am pornit de la hobby, din nevoia de a avea ceva profitabil în timp.
Nu e simplu deloc să creşti struţi, dar nici greu nu este. Struţul este o pasăre aşa mai aparte, e foarte pretenţioasă în prima lună de viaţă, după care în primul an e posibil să apară tot felul de accidente. Dacă reuşeşti să treci cu struţul de 8-9 luni, în mod normal nu mai poţi avea probleme decât în cazuri unor accidente stupide de genul: aleargă, cade şi-şi rupe piciorul sau din rea voinţa unora care îi aruncă obiecte ascuţite pe care le înghite că nu sunt păsări prea isteţe. Cât sunt de mari creierul lor e mai mic decât un ochi, aşa că nu ştiu multe; tot ce luceşte ciugulesc, tot ce e ascuţit încearcă să înghită. Trebuie o mai mare atenţie plus că atunci când ajung la maturitate şi ajung să se împerecheze trebuie separaţi în cupluri, familii sau grupuri. Cuplu – un mascul cu o femelă, familii – un mascul cu două-trei femele şi grupuri, mai mulţi masculi şi mai multe femele la un loc.
În momentul de faţă am 23 de exemplare de un an şi jumătate şi am 5 de trei ani, de la care mă aştept să am ouă fertile anul acesta ca să pot să fac incubarea şi să nu mai cumpăr struţi pentru că sunt foarte scumpi şi mai ales acum cu creşterile de preţ la furaje, nu e prea rentabil să dai banii pe pui şi să-i vinzi la abator. Şi-atunci e mai bine să ai maternitatea ta şi să-ţi creşti tu puii. Nu este rentabil ca fermier ca femela să clocească pentru că îşi adună ouăle în cuib şi îşi împart perioada de clocire şi decât să scoţi din circuit femelele de la ouat 42 de zile, mai bine „furi” oul şi îl pui la incubator. Masculul preia jumătate din timp şi restul e împărţit între femele, iar când scot puii, fiecare şi-l ia pe al ei. Masculii îşi apără teritoriul, atunci sunt periculoşi când intri să iei oul. În general sunt păsări curioase din fire şi nu se pot manifesta decât ciugulind. Tot ce luceşte trebuie să ia în cioc. Dacă sudez lângă ei vin, se uită şi vor să ciugulească flama.
Hrana de bază constă în lucernă cât e verde, căreia i se adaugă un amestec de furaje pe care îl fac eu, că dacă stăm să cumpărăm de la magazine nu e nicio afacere. Ca să poţi să creşti bine un struţ, la 7 kg de hrană ar trebui să ia un kilogram în greutate în perioada de creştere. Şi această perioadă durează până la un an şi jumătate după care sunt în palier, intră în stagnare şi prereproducere.
Am avut foarte mulţi doritori de ouă, dar nu se prea găsesc pe piaţă pentru că crescătorii mari de struţi preferă să scoată pui şi nu să vândă ouă deoarece sunt voluminoase şi destul de scumpe. Anul trecut cel mai mic a avut 1kg şi 400 de grame, iar cel mai mare 1 kg şi 850 de grame, brut. Într-un ou de struţ intră între 24 şi 30 de ouă de găină, un cofrag din astă ce se vinde la magazin. Zece persoane mănâncă liniştiţi o omletă dintr-un singur ou. Oul de struţ nu are atâta colesterol, gălbenuşul e mic în comparaţie cu cantitatea mare de albuş conţinută.
Carnea am vândut-o în baza unui gentlemen’s agreement cu abatorul din ţară unde am vândut câteva zeci de exemplare, chiar şi anul acesta, în ianuarie am avut o livrare de 10 bucăţi şi am mai sacrificat eu pentru apropiaţi. Carnea e roşie, ca şi cea de vită; nu are colesterol, nu are grăsime multă pe ea, e foarte fragedă şi asta pentru că i-am crescut ca la carte, după reţetele publicate. O reţetă de furajare pentru struţ are 9-10 componente în funcţie de etapa lui de viaţă. Eu pot desface carnea doar prin acel abator sau dacă voi reuşi să obţin o aprobare pentru un punct de sacrificare la Moceriş. Cei care doresc să cumpere carne de struţ fie mă contactează pe mine, mă găsesc la sat în fiecare sfârşit de săptămână, fie în Reşiţa, în Piaţa Sud este un magazin care desface carne de struţ cumpărată de la abatorul din Sebeş. Carnea se găsesşte separată pe grupe de muşchi, file, stake, gulaş, şniţel. Preţul de vânzare la abator www.ogradacustruti.ro este de 145 de lei kilogramul, feliat în caserole de 200 de grame, cât să ai să pregăteşti o masă pentru o persoană. Oul pe piaţă în momentul de faţă în Banat şi în Ardeal se vinde undeva la 100 de lei bucata, dar nu se prea găsesc la vânzare pentru că fermierii preferă să scoată pui şi nu să le comercializeze. Ouăle sunt fertile doar atunci când masculul are 3 ani, altfel nu iasă nimic.
De sacrificat se poate oricând, dar de la un struţ de 100 de kg nu poţi să scoţi mai mult de 30 de kg de carne din care mai rămân gâtul, ficatul, inima şi stomacul. Dacă e hrănit bine şi primeşte proteină suficientă se găseşte şi ceva untură care se poate topi şi este foarte bună. Carnea o recomand tuturor pentru consum, conţine mult fier, magneziu, este indicată în alimentaţia femeilor însărcinate şi a copiilor în creştere.
Iarna nu este o problemă pentru struţi, chiar dacă ninge puternic, aleargă, se scaldă în zăpadă, problema mai mare pentru ei este când e vremea ploioasă. Dacă nu există un teren foarte bun şi e mult noroi, le creează o stare de disconfort care poate conduce chiar la îmbolnăviri.
Struţul pe care îl cresc eu este orginar din Africa şi este cea mai mare pasăre care trăieşte în prezent pe Pământ. Masculul poate atinge înălţimea de 2,75 de centimetri, iar greutatea medie e de 150 de kilograme. Musculatura picioarelor, puternic dezvoltată, îi permite să atingă o viteză de alergare de până la 70 de kilometri pe oră. Struţii pot trăi şi până la vârsta de 70 de ani. Struţul din Australia este Emu şi face ouă verzi mai mici, iar cel din America de Sud e Nandu.
Struţii pot fi şi obiective turistice pentru Valea Almăjului. Oamenii vin cu copiii şi asta pentru că locaţia este foarte aproape de drum, dar şi pentru cei din comună care practic au crescut cu ei şi când erau mici le spuneau maca maca.”
Povestea gospodăriei cu struţi din Valea Almăjului aveţi prilejul să o aflaţi duminică în emisiunea „Agricultura la zi” difuzată doar aici pe 105.6 FM de la ora 9.45.
