De la o vară la alta, lubeniţa de Fârliug face concurenţă tot mai mare cunoscutului brand de Gottlob

Dulce, zemoasă, cărnoasă, verde la exterior şi roșie la interior, așa poate fi descrisă în doar câteva cuvinte lubenița de Gottlob, una dintre cele mai renumite din România.

Articol editat de Gerhard Chwoika, 30 mai 2024, 21:20 / actualizat: 31 mai 2024, 19:56

În zona de vest a țării, această lubeniță este renumită ca fiind de departe cea mai gustoasă, însă în ultimii ani, nu departe de capitala Banatului de Munte, Reşiţa, în comuna cărăşeană Fârliug au început să crească mari, suculenți și extrem de dulci, lubeniţele în grădinile legumicultorilor, pe lângă tomate, vinete, ardei, castraveţi şi varză.

Pentru Radio Reşiţa, Marinela Dragoescu – legumicultor din comuna Fârliug a mărturisit că, se aşteaptă la o producţie record, deşi a început anul cu stângul.

„Pe lângă tomate avem și lubeniță pe mai bine de un hectar, tocmai ce am plantat tura a doua. Anul trecut am avut o cantitate mult mai mică decât anul ăsta și a mers treaba bine așa că sperăm și ne rugăm să fie vreme bună și să se facă la fel de bine ca anul trecut.

Ca soiuri am mers în principal pe mirsini – este un hibrid de pepene verde, ce se remarcă printr-o calitate deosebită a fructelor, pornind de la uniformitatea acestora, mărime si formă, până la calitatea miezului. Ăsta a fost cel mai căutat; este lubenița aceea cu coaja verde închis și miez roșu aprins, dar am vrut să încercăm și românească, dar și sorento, alte două soiuri destul de folosite pe piața de consum.

Lubenița o avem în câmp și necesită apă din plin. Anul acesta însă
am avut destul de multe pierderi din cauza unor insecte pe care încă n- am reușit să le identificăm, care efectiv le-au mâncat rădăcinile. Nu sunt nici furnici, nici coropișnițe, dar cum le-am pus într-un teren odihnit ceva le-a ros. Noi folosim foarte mult îngrășământ de la animale că avem multe oi și vaci. Anul trecut unde am avut plantația de lubeniță am băgat 20 de remorci de gunoi de oaie și s-a simțit din plin la producție, deci am mers bine. În afară de tratamentele fitosanitare necesare nu le-am ajutat în niciun fel.

Anul trecut nu am putut veni la piață pentru că în Piaţa Agroalimentară din Reşiţa din Lunca Bârzavei nu am găsit loc şi am fost nevoiţi să o dăm engros la TIR, dar anul ăsta am reușit să solicităm o masă și vom veni în piața din Gonvândari cu ea„.