[AUDIO-FOTO]Pomicultura – o ramură în care se merită să investeşti, spune inginerul horticol Nicoleta Anca Şmac-Vuc din Ticvaniu Mare: „Într-o plantaţie de pomi fructiferi nu se pierde absolut nimic”

Toamna se văd rezultatele activităţii de peste an al producătorilor cărăşeni. După o producţie însemnată, pomii fructiferi din livada inginerului horticol Nicoleta Anca Şmac-Vuc din comuna Ticvaniu Mare rodesc pe ultima sută de metri înainte să intre în binemeritatul repaus vegetativ. Cantităţile de fructe sunt mai mari faţă de anii trecuţi, de ordinul a câtorva zeci de tone. În comuna Ticvaniu Mare la pruni, mere şi pere s-au recoltat cantităţi însemnate anul acesta. Zilele trecute am făcut o vizită în teren pomicultorului cărăşean de la care am aflat:

Articol editat de Gerhard Chwoika, 4 noiembrie 2021, 19:49

 „… mai am de recoltat ultimele soiuri de mere. Au mai rămas Florina şi Starkrimson. Pe celelalte am reuşit să le recoltez şi să le şi vând, spre bucuria mea. Mai am aproximativ o tonă de Florina şi 400 de kilograme de Starkrimson. Având în vedere condiţiile climatice cu care am avut serioase probleme chiar din primăvară cu îngheţurile şi brumele târzii, în vară cu grindina şi cu seceta, pot să spun că a fost un an bun în care am avut o producţie bună cu fructe mai mici din cauza aportului de apă, dar cu un conţinut de zaharuri ridicat. La prun am avut aproximativ 10 tone la hectar, la măr undeva la 5-6 tone şi de celelalte specii, în afară de caise, sunt mulţumită.

Producţia o desfac local, am cumpărători de aici din zona Oraviţa, Reşiţa, din satele înconjurătoare, chiar şi din Timişoara, oamenii sunt clienţii mei de câţiva ani, îmi dau comanda şi eu le pregătesc cantităţile cerute, ei vin doar să ridice marfa proaspăt culeasă din livadă.  

Pe 3 hectare am 1.500 de pomi fructiferi, m-aş mai extinde cu 2 hectare, dar asta pe viitor. În prezent lucrez singură, eu fac tăierile şi recoltez fructele; acum la prune de exemplu am avut nevoie de forţă de muncă pentru că au fost cantităţi mari sau au fost comenzi de o tonă pe care trebuia să le onorez într-o zi, dar la celelalte specii recoltez de una singură cam 500-600 de kg pe zi. La tăieri am nevoie de aproximativ o lună şi jumătate de la sfârşitul lunii ianuarie, dar depinde şi de condiţiile meteo apoi în vară la tratamente nu îmi ia foarte mult timp pentru că fac mecanizat – am un atomizor şi cu tractorul şi le fac doar pe cele necesare, iar recoltatului îi aloc aproximativ 2 luni şi jumătate.

O problemă majoră avem însă cu forţa de muncă, dar cu greu tot mai găsim. La recoltatul prunelor şi al merelor pentru ţuică, căzute pe jos, au venit oameni şi m-au ajutat. Fructele căzute lângă trunchi sunt adunate, tocate şi puse la cazan pentru ţuică, dar le valorific şi prin a face suc proaspăt. Într-o plantaţie de pomi fructiferi nu se pierde absolut nimic.

Eu zic că, investiţiile în pomicultură se merită, reuşesc să îmi fac un salariu destul de bun, să am un trai decent şi cu mult timp liber. Muncesc mult cam 4-5 luni pe an, după care mai lejer. Eu sunt aproape zilnic în livadă pentru că pomii trebuie urmăriţi şi verificaţi, chiar şi iarna, dar sunt foarte mulţumită. Îmi place foarte mult cea ce fac, e o satisfacţie personală şi asta contează. Am avut o pasiune de mică, am cochetat mereu cu agricultura, mergeam cu tata la câmp, el fiind inginer agronom şi bunicii mei toţi agricultori. Eu am primit pământul moştenire de la străbunicii mei şi mi-ar fi părut rău să nu-l folosesc şi să nu-l fac să fie productiv pentru că zona Ticvani este una foarte bună atât pentru plantaţiile de pomi cât şi pentru culturile de cereale.

Mi-aş dori din suflet să fiu un exemplu şi pentru alţi tineri fermieri, tocmai de asta am şi vrut să arăt că şi la noi în ţară se pot realiza lucruri frumoase în pomicultură şi în agricultură în general, fiind un domeniu în care se merită să investeşti.

În condiţiile date, ca pronostic pot spune că şi la anul pomii vor fi la fel de productivi. Am unele soiuri care anul acesta au făcut mai puţine fructe şi sunt convinsă că la anul vor face mai multe, asta este ceva normal într-o plantaţie. Eu nu am avut niciodată probleme, plantaţia mea are 8 ani în această toamnă şi produc cu tonele cam de 3 ani. Singurul dezavantaj la o plantaţie cu pomi fructiferi este că trebuie să aştepţi 4-5 ani şi doar să investeşti şi abia după acest interval pomii intră pe profit, dar eu am avut producţie bună în fiecare an. Este şi zona, una foarte bună; pe vremea lui Ceauşescu au fost 850 de hectare de pomi fructiferi din aproape toate speciile, care însă s-au deteriorat, au îmbătrânit, poate ar fi putut fi salvaţi dacă s-ar fi reînfiinţat cu pomi tineri, dar nu mai produc decât sporadic fructe fără valoare economică. Aceşti pomi au peste 30 şi ceva de ani, iar o plantaţie întreţinută în care se aplică tratamentele la zi are o rată de viaţă de până la maximum 25 de ani”.