Timișoara își plânge astăzi morții. Drapelele vor fi coborâte în bernã, cu panglici negre atașate.
În memoria celor care și-au pierdut viața în timpul revoluției, de la ora 10, la Catedrala Mitropolitanã, va fi oficiatã o slujbã. La ora 10 și 30 de minute vor fi depuse coroane la monumentul Crucificãrii, la ora 12 începe o slujbã de pomenire la Biserica Martirilor, urmatã de la ora 14, de o altã slujbã în Cimitirul Eroilor.
‘Azi in Timișoara, mâine-n toată tara!’ Asta se striga acum 32 de ani pe străzile orașului care a înteles că stă în puterea lui să schimbe istoria și a făcut-o.
În 17 decembrie 1989 la Timișoara se trăgeau primele focuri de armă și cădeau sub gloanțe primii tineri ai Revoluției. 62 de oameni au murit in 17 Decembrie 1989 la Timișoara, iar câteva sute au fost răniți.
……………………
La 17 decembrie 1989, timițorenii se adunã în stradã în numãr foarte mare; manifestanților li se alãturã muncitori din fabrici și uzine. Se scandeazã: „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Nu vã fie fricã!”. Comitetul județean al PCR este luat cu „asalt” de cãtre demonstranți, care pãtrund în clãdire prin geamurile sparte. Intervine armata.
Din dispoziția lui Nicolae Ceaușescu, sunt trimiși la Timișoara, în ajutorul conducerii locale a județului: generalul Velicu Mihalea, adjunct al șefului Direcției de Contrainformații din Departamentul Securitãții Statului (DSS), colonelul Filip Teodorescu de la Direcția a III-a Contraspionaj din DSS și alți ofițeri superiori. Ion Coman, secretar al Comitetului Central al PCR, este numit comandant unic pentru Timișoara. El se deplaseazã la Timișoara, însoțit de generalii Ștefan Guțã, Victor Atanasie Stãnculescu, Mihai Chițac, Florea Comșa, colonelul Gheorghe Radu ș.a., în vederea coordonãrii acțiunilor represive.
În aceeași zi, Nicolae Ceaușescu convoacã o teleconferințã cu activul de partid și de stat din județe și anunțã cã a dat ordin sã se tragã. „Se someazã, oricine nu se supune se socotește stare de necesitate și se aplicã legea!”, amenințã liderul comunist.
În toate întreprinderile și instituțiile din țarã se face de gardã 24 de ore din 24 de ore, se întãresc mãsurile de pazã și securitate, atmosfera devenind foarte încãrcatã, dacã nu explozivã. Pe strãzi circulã patrule formate dintr-un milițian, un militar în termen și un membru al gãrzilor patriotice.
Peste 20.000 de membri ai „gãrzilor patriotice” din Dolj și Râmnicu Vâlcea sunt trimiși cu trenuri speciale spre Timișoara; înarmați cu bastoane, ei aveau misiunea sã ajute la dispersarea manifestanților. Acțiunea eșueazã. O parte a celor trimiși fraternizeazã cu timișorenii, o altã parte este opritã pe drum și face cale întoarsã.
Pe treptele catedralei, un grup format din copii și tineri civili încep sã scandeze: „Jos Ceaușescu!”, „Libertate!”, „Vrem o țarã liberã!”. Ei cântã colinde, iar alte câteva sute de manifestanți li se alãturã, fluturând un steag din care fusese decupatã stema comunistã.
La miezul nopții, forțele de ordine deschid focul asupra manifestanților; sunt uciși și rãniți copii, tineri, femei și bãtrâni.
