Tradiţii şi superstiţii de DRAGOBETE sau ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR… la români
Pe lângă simbolista iubirii a zilei de 24 februarie, Dragobetele semnifică sfârşitul iernii şi începutul unui nou anotimp, şi anume primăvara. Astfel, în această perioadă natura se reînsufleţeşte şi totodată, prin această sărbătoare este marcat şi sfârşitul desfătărilor lumeşti căci începe Postul Sfânt al Paştelui.
Articol editat de Mirabela Afronie, 24 februarie 2018, 06:25
Încă din cele mai vechi timpuri, în ziua de Dragobete, tinerii îmbrăcaţi în straie frumoase, cuvincioase obişnuiau să se strângă în păduri şi să culeagă primele flori ale primăverii, potrivit ziarulunirea.ro. Culesul florilor se continua cu voie bună şi cântece şi cu un joc numit “zburătorit”. La ora prânzului, fetele porneau în fugă către saţ, iar băieţii le fugăreau, încercând să le prindă pentru a le săruta.
Dacă o fată îl plăcea pe un anumit băiaţ aceasta se lăsa prinsă. Mai apoi, acest sărut era considerat un echivalent al logodnei şi al începutului iubirii între cei doi. Seara, logodna urma să fie anunţată comunităţii satului şi membrilor familiei.
Tradiţia spunea că cei care participau la sărbătoarea Dragobetelor vor fi binecuvântaţi tot anul. Ei vor avea parte de belşug şi vor fi feriţi de boli şi febră. Unele superstiţii din bătrâni spun că cei care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiţi să nu poată iubi în acel an. Acest obicei a dat naştere celebrei strigături sau ameninţări glumeţe „Dragobetele săruta fetele!”.
Dacă pe data de 24 februarie vremea era mohorâtă, şi dacă era foarte frig sau ploua, pe vremuri, tinerii se strângeau într-o casă „să facă de Dragobete”, să petreacă, să lege prietenii, să se ţină de jocuri şi ghiduşii. În unele zone ale ţării, fetele tinere obişnuiau să arunce acuzaţii pentru farmecele de urâciune făcute împotriva rivalelor în iubire. Mai mulţ băieţii tineri îşi crestau uşor braţul în forma unei cruci şi îşi atingeau tăieturile rostind jurământul de a rămâne pe viaţa fraţi de sânge.
Şi cei mai bătrâni din sat respectau tradiţii specifice de Dragobete. Ei acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar şi păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările îşi aleg perechea pe viaţă şi se urnesc în construirea cuiburilor. La sfârşitul iernii şi începutul primăvarii, de Dragobete avea loc nunţirea păsărilor în cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi. Sătenii spuneau că în rostul împerecherii păsărilor nu ai voie să intervii.
Unul dintre cele mai vechi obiceiuri este acela ca fetele tinere necăsătorite să strângă zăpada rămasă pe alocuri, zăpada cunoscută drept „zăpada zânelor”. Se spune că apa rezultată prin topire are proprietăţi magice în iubire şi în descântecele de iubire, dar şi în ritualurile de înfrumuseţare. Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele îşi clăteau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de frumoase şi atrăgătoare, la fel ca zânele.
De Dragobete, fetele trebuie să se întâlnească cu persoane de sex masculin. Dacă nu fac asta, ele nu vor avea deloc parte de iubire pe toată perioada anului. Totodată, în sate se credea că fetele care ating un bărbat dintr-un sat învecinat vor fi drăgăstoase tot timpul anului.
