Tabăra din Inima Satului, ediția a VII-a, s-a încheiat la Moniom cu emoție și speranță

La Moniom, s-a tras „ultimul clopoțel” al celei de-a VII-a ediții a Taberei din Inima Satului, într-un cadru emoționant, marcat de recunoștință și reflecție.

Articol editat de Mirabela Afronie, 18 iulie 2025, 13:42

Satul Moniom a fost, timp de cinci zile, mai mult decât un punct pe hartă – a fost inima vie a unei comunități unite în jurul copiilor săi. A VII-a ediție a Taberei din Inima Satului a adus împreună zeci de copii, tineri voluntari, părinți, bunici și formatori, care au bătut la unison în același ritm: al bucuriei, al prieteniei, al credinței și al speranței.

Sub îndrumarea părintelui Mihai Ciucur și a preotesei Georgiana Ciucur, tabăra a fost o adevărată școală de viață. Aici, copiii au învățat ce înseamnă prietenia adevărată, au experimentat liniștea sufletească prin rugăciune și au redescoperit valoarea simplității, a firescului și a timpului petrecut departe de ecrane.

„Tabăra din inima satului a avut loc într-un sat mic, unde au bătut inimi mari – inimi de copii pline de emoție și inocență, inimi de părinți și bunici pline de dragoste și nostalgie și inimi de voluntari pline de atenție și responsabilitate.”

Copiii Reșiței, în inima Moniomului

Ediția de anul acesta a taberei de la Moniom a fost una cu totul specială. Aproximativ 75 de copii, majoritatea din Reșița, s-au bucurat timp de cinci zile de un program echilibrat, cu activități educaționale, jocuri și momente spirituale. Lor li s-au alăturat peste 25 de voluntari, astfel că tabăra a găzduit în total peste 100 de participanți.

„Am avut o cerere cu 50% mai mare decât anul trecut. Vedem deja o tradiție frumoasă: sunt copii care revin an de an, unii fiind prezenți chiar și la a patra sau a cincea ediție. Tabăra a devenit un reper pentru începutul de vară în Reșița”, a spus părintele Ciucur.

Timp petrecut cu sens, departe de online

Unul dintre marile câștiguri ale taberei a fost deconectarea copiilor de la rutina digitală. Timpul petrecut pe telefon a fost redus la minimum, în favoarea activităților în aer liber, în mijlocul naturii, într-un cadru cu o infrastructură excelentă.

„Am reușit să-i scoatem din monotonia online-ului și să-i obosim plăcut prin joacă, mișcare și provocări care i-au ajutat să-și depășească limitele”, a adăugat părintele.

Părinți implicați și comunitate unită

O noutate valoroasă a fost implicarea părinților, care au participat activ la serile tematice, la focul de tabără și chiar la un atelier dedicat lor.

„Toate acestea ne confirmă că astfel de proiecte nu sunt doar utile, ci absolut necesare. Ele oferă copiilor o șansă reală la normalitate, la jocul copilăriei, la simplitate și valori”, a subliniat părintele Mihai Ciucur.

Mesaje emoționante de la părinți și copii

Atmosfera din tabără a fost descrisă de mulți participanți ca una „de familie”, plină de căldură, grijă și bucurie sinceră:

• „Vă mulțumesc din suflet pentru tot ce ați făcut pentru copiii noștri! Au venit acasă fericiți, plini de povești și cu inima ușoară. Se vede când ceva este făcut cu dragoste și har!”
• „Mi-a plăcut că am putut să vorbim deschis despre Dumnezeu, să ne jucăm toată ziua și să nu fim pe telefoane. Am făcut prieteni pe viață!”
• „Atmosfera a fost una incredibilă! Vă mulțumim că ne-ați primit cu atâta deschidere și că ne-ați oferit și nouă, părinților, ocazia să fim parte din această experiență.”
• „Am simțit că fac parte dintr-o mare familie. Toți copiii au fost tratați cu atenție și respect, iar noi, voluntarii, am învățat enorm. Dumnezeu să vă binecuvânteze!”

Privirea spre viitor, cu speranță

Deși urmează o ultimă ediție a proiectului, în luna septembrie – „Orașul din Inima Familiei” – viitorul taberelor rămâne incert. Lipsa susținerii și a resurselor ridică semne de întrebare cu privire la continuitate.

„Am trăit un adevărat maraton duhovnicesc în această vară: nouă tabere în doar 23 de zile, peste 500 de copii îmbrățișați, peste 100 de voluntari, sute de ore de slujire și mii de kilometri parcurși. A fost mai greu ca niciodată, dar mai frumos ca oricând!”, a concluzionat părintele Mihai.

Un mesaj cu tâlc și speranță: „Poate că vom face…”

În încheierea taberei, părintele Mihai Ciucur le-a adresat un mesaj emoționant copiilor, părinților și voluntarilor, inspirându-se dintr-o pildă biblică:

„Fiul care, deși a spus că nu vrea să facă voia tatălui, s-a răzgândit și, cu smerenie, a împlinit-o. Poate și noi am spus că nu mai putem, că nu mai avem sprijin sau resurse. Dar poate, cu ajutorul lui Dumnezeu și al rugăciunilor voastre, vom avea comportamentul fiului care a spus că nu face, dar a făcut.”

Un îndemn discret, dar puternic, pentru unitate, credință și speranță.