În timp ce italienii au canţoneta, germanii-liedul, francezii-şansoneta, românii au apropiate de suflet romanţele, încă de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Articol editat de Gerhard Chwoika,
5 martie 2018, 12:04 / actualizat: 12 martie 2019, 10:30
Un concert de romanțe sub semnul mărțișorului susţinut de prof. Elena Cozâltea – voce şi acompaniată la pianină de prof. Cristian Roșoagă se va consuma luni, 5 martie de la ora 18.00 la Centrul cultural german „Alexander Tietz” din Reşiţa.
Romanţa este considerată de specialiştii din domeniul muzical drept una din cele mai vechi subgenuri de muzică uşoară. A fost întâlnită prima oară în repertoriul lăutarilor dar şi în cadrul unor piese de teatru, spre finalul secolului al 19-lea. Cunoscuta şi apreciata cântăreaţă Mia Barbu a publicat în 1976, la Editura Muzicală, cartea „150 de romanţe“. O parte din ele sunt chiar creaţia marii artiste, dar şi a altor compozitori, precum Ernest Alexandrescu, Ionel Băjesscu –Oardă, Ionel Brătianu, Alexandru Corfescu, ş.a. Printre cei mai cunoscuţi interpreţi de romanţe, din prima jumătate a secolului 20, se numără Jean Moscopol, Cristian Vasile, Dorel Livianu, Petre Andreescu, Titi Botez, Gion, Maria Tănase, Mia Braia iar spre finalul secolului, Gică Petrescu sau Ioana Radu.
