Solstiţiul de vară, 21 iunie, simbolul Zilei Muzicii Europene

Motto:

Articol editat de Mirabela Afronie, 21 iunie 2016, 10:44

„Nimic nu se aseamănă mai mult pe lume precum muzica şi rugăciunea.”

William P. Merrill

„Muzica este o lege morală.Ea dă suflet universului, dăruieşte aripi minţii,  luminează imaginaţia şi învăluieşte în farmec şi veselie lumea şi tot ce ne înconjoară”, spunea, încă, din Grecia Antică, Platon.

Din aceleaşi motive, în Franţa anului 1982, ministrul francez pentru cultură, Jack Lang, alături de compozitorul și jurnalistul Maurice Fleuret,  devenit director pentru muzică și dans în cadrul Ministerului Culturii, au compilat proiectul — ”Muzica e pretutindeni, iar concertele nu sunt nicăieri”, dând un impuls creării acestui festival de muzică, în anul 1981,  pentru ca în anul 1982 să se sărbătorească  Ziua Muzicii – “Fête de la Musique”, la 21 iunie 1982,  chiar de solstițiul de vară.

Ziua Muzicii a devenit în anul 1985 şi „Ziua Muzicii Europene”. Cu acest prilej în peste 110 ţări se desfăşoară mii de concerte gratuite susţinute de muzicieni amatori sau profesionişti din toate colţurile lumii, în spații publice — piețe, străzi, parcuri, săli de concert — prezentând spectacole organizate cu sprijinul autorităților, cu muzică de diferite genuri,  de la clasică la jazz, hip-hop, rock, dance, cu accesul liber al publicului.

Solstiţiul de vară a devenit astfel simbolul „Zilei Muzicii Europene”, când comunităţile din diferite colţuri ale lumii devin unicul diapazon al inimilor oamenilor, deoarece muzica este felul în care răsuna simţirea.

Ziua Muzicii este sărbătorită în mai mult de 700 de orașe din 120 de țări, printre care Germania, Italia, Grecia, Rusia, Australia, Peru, Brazilia, Ecuador, Mexic, Canada, Statele Unite ale Americii, Japonia.

Dacă fostele colonii franceze au fost primele care au  beneficiat de acest proiect, astăzi au loc cu această ocazie concerte gratuite în ţări de pe totate continentele, muzica depăşind graniţele geopolitice unind astfel spiritual prin  culoare şi sunet, fiindcă muzica este literatura inimii, ea începe acolo unde se sfârşeşte vorbirea.

Epilog:

„Toate lucrurile profunde sunt cântec. Se pare că, cumva, partea esenţială a noastră cântă, ca şi cum restul fiinţei noastre ar fi doar o cusătură ascunsă sau un înveliş fără mare valoare.” Thomas Carlyle

Anca Bica Bălălău