Povestea unei mame și lupta pentru terapii: provocările familiilor cu copii diagnosticați cu autism

În România, multe familii care au copii diagnosticați cu Tulburare de Spectru Autist se confruntă cu dificultăți majore în accesarea terapiilor necesare recuperării. Deși legislația prevede sprijin pentru aceste servicii prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate, părinții spun că, în realitate, accesul la decontări este limitat. Costurile ajung să fie suportate aproape integral de familie.

Articol editat de Cristina Corocan, 10 martie 2026, 11:52

Povestea Tabitei Istrate, o mamă din Banat, reflectă situația multor părinți aflați în aceeași situație. După ce fiul ei a fost diagnosticat la doar un an și jumătate, familia s-a confruntat cu incertitudine și lipsa informațiilor despre pașii necesari recuperării.

Diagnostic și începutul unui drum dificil

Tabita spune că primele semne au apărut devreme, însă confirmarea suspiciunii a venit abia după evaluări medicale.

„Nu știam încotro să mergem, practic ce să facem, pe cine să întrebăm, unde găsim terapeuți și evaluări corecte”, povestește ea.

Pentru multe familii, începutul este marcat de confuzie și de lipsa unui sistem clar de orientare. După diagnostic, părinții trebuie să găsească singuri specialiștii, terapiile potrivite și resursele financiare necesare.

Costuri ridicate pentru recuperare

Recuperarea copiilor cu autism presupune terapii constante, uneori zilnice. În cazul fiului ei, Tabita spune că intervențiile sunt esențiale pentru dezvoltarea limbajului și a abilităților de comunicare.

„Eu personal dau cam 4.000-5.200 de lei pe lună pe terapii”, explică ea.

În lipsa unor decontări constante, multe familii ajung să depindă de donații. De asemenea de redirecționarea impozitului sau campanii de strângere de fonduri pentru a putea continua tratamentele.

Decontări prevăzute de lege, greu de obținut în practică

Potrivit cadrului legislativ, copiii diagnosticați cu autism ar trebui să beneficieze de decontarea a două ore de terapie prin sistemul public de sănătate. În realitate însă, părinții spun că accesul la aceste servicii este limitat.

„Statul prevede decontarea a două ore de terapii prin Casa de Asigurări. În practică este foarte greu de obținut. Eu am beneficiat doar de o oră pe săptămână și chiar și aceasta s-a întrerupt pentru că nu erau fonduri”, afirmă Tabita.

În aceste condiții, diferența dintre prevederile legale și realitatea din teren devine una dintre cele mai mari probleme pentru familiile copiilor cu autism.

Presiunea financiară și emoțională asupra părinților

Pe lângă costuri, părinții trebuie să facă față și unei presiuni emoționale constante. În cazul Tabitei, decizia de a renunța la serviciu a venit după o perioadă dificilă. În acea perioadă încerca să gestioneze terapia copilului și responsabilitățile profesionale.

„Părintele este cel care muncește de dimineață până seara cu copilul, iar uneori chiar și noaptea”, spune ea.

Pe lângă terapie, părinții trebuie să continue acasă exercițiile recomandate de specialiști pentru a susține evoluția copilului.

Nevoia unor soluții stabile

Părinții spun că, dincolo de inițiativele individuale sau de sprijinul comunității, este nevoie de mecanisme clare și stabile de finanțare pentru terapiile copiilor diagnosticați cu autism.

„Ar trebui să existe aceste două ore de terapie decontate, așa cum spune legea, fără să fim nevoiți să ne luptăm mereu pentru ele”, afirmă Tabita.

Pentru multe familii, accesul constant la terapie face diferența dintre stagnare și progres în dezvoltarea copiilor. De aceea, organizațiile și părinții cer autorităților să transforme prevederile legale în servicii reale și accesibile pentru toate familiile care au nevoie de ele.

Urmărește-ne și pe Google News

Acest articol este proprietatea Radio România Reșița și este protejat de legea drepturilor de autor. Reproducerea integrală sau parțială a conținutului este permisă doar cu acordul scris al editorului. Pentru solicitări de republicare, vă rugăm să ne contactați la redactie@radioresita.ro