Personalități născute la Reșița, comemorate de etnicii germani din urbe: In Memoriam Anton Rudolf Weinberger

Scurtă biografie

Articol editat de Gerhard Chwoika, 30 iulie 2021, 10:20

– Născut  în  data de 5 octombrie 1879, la Reșița;

– Școli: Kecskemét, Anina (la atelierul de modelare și cizelare al coloniei industriale ce a aparținut Societății de Căi Ferate Austro-Ungare), Turnau (Boemia), Viena, la Kunstgewerbeschule (cu prof. Stefan Schwartz) și la Akademie der Bildenden Künste (cu prof. Joseph Tauetenhayn);

– În 1901, după o călătorie de studii în Germania, s-a întors la Viena, unde a devenit cunoscut pentru medalii (peste 100 medalii și plachete) și sculptură mică. În 1904 a primit premiul „Gundel” de la Akademie der Bildenden Künste din Viena;

– În 1910 a participat la expoziția internațională organizată la Bruxelles, la care a expus 48 de lucrări, între care se remarcă medaliile „Mes Cheris” și cea dedicată lui Franz Ferdinand. (Ortvos Gabor a menționat participarea artistului cu 48 de lucrări);

– După Primul Război Mondial a revenit în  România, unde împreună cu sculptorul timișorean A. Iaray, a deschis la București, în decembrie 1921, o expoziție;

– Pe lângă medalii și plachete, artistul a executat și lucrări sculpturale de proporții mai mari. Astfel, a lucrat la restaurarea cavoului Habsburgilor de la Biserica Capucinilor din Viena, a executat placa funerară a lui Anton Bruckner cu un medalion-portret în bronz, lucrare ce se păstrează la catedrala mănăstirii din Neuberg;

– La Viena a realizat un relief la monumentul călugărului franciscan Marco d’Aviano. În România a executat busturile reginei Maria, al regelui Carol I și o placă dedicată diplomatului Caius Brediceanu (1930). Acesta din urmă se păstrează la Muzeul din Lugoj. Alte medalii: Medalia Miron Cristea (1920), Medalia Jubiliară a Societății Dacia Română, cu stema țării (1921), Medalia Societății Române de Geografie, cu harta în relief a României întregite (1925);

– În colecțiile Muzeului Național de Istorie din București se păstrează un număr de 40 de medalii și plachete, lucrate în argint, bronz și plumb, parte provenită din fosta colecție a Academiei Române. Subiectele tratate sunt foarte diverse: parte sunt dedicate familiei imperiale austro-ungare sau regelui Ferdinand al Bulgariei. Câteva medalii sunt legate de viața personală a artistului, cum este placheta pe care noi o intitulăm „Madona cu  pruncul”, în care, de fapt, sunt reprezentați soția și fiul artistului. Altele ilustrează scene alegorice reprezentând anotimpurile sau răpirea Europei. Multe sunt dedicate altor personalități ale vieții politice (ex. Alexandru Marghiloman), dar și unor evenimente culturale (înființarea Societății Artistice Austriece), sau sunt dedicate unor personalități care au produs o puternică impresie asupra artistului, ca de pildă placheta dedicată dirijorului român George Georgescu, cea dedicată poetului Sandor Petőfi sau farmacistului G. Grintescu, compozitorului Wilhelm Kienzl etc. O altă categorie de medalii și plachete este legată de dezvoltarea vieții economice precum cea dedicată administratorului-delegat al U.D.R., Albert Weith, sau premii distribuite la unele expoziții cum sunt cele de la Linz și Troppau sau expoziția-târg a industriei române, organizată la București în 1921 (prima expoziție generală organizată în țară după crearea României Mari). În fine, câteva medalii și plachete ilustrează viața sportivă a epocii, artistul fiind tentat să pună în valoare tinerețea și frumusețea corpului omenesc;

– Creația sa ilustrează vigoarea și optimismul artistului împletite cu o mare sensibilitate și fantezie. El aduce în arta românească nu numai influența școlii vieneze, dar și un suflu nou în creația medalistică. Operele sale artistice se caracterizează prin sârguință și rutină, distingându-se printr-un puternic simț pentru compoziție. Artistul era totodată și un rafinat portretist, fapt ce explică numeroasele comenzi pe care le-a primit și succesul de care s-a bucurat în epocă;

– Prin creația sa artistică, este deopotrivă revendicat de Austria, Ungaria și România, țări pentru care a lucrat constant cu talent, corectitudine și dăruire;

– Moare la vârsta de 57 de ani, în 1936, și este înmormântat de fiul său, Reinhart, la Viena, oraș în care și-a petrecut o bună parte a vieții.

Efigia aflată la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița este din ghips și este modelată de artistul plastic reșițean Petru Comisarschi. Are un diametru de 520 mm și o grosime de 25 mm. Prin această grosime, opera de sculptură este un basorelief.

Pentru a marca împlinirea celor 85 de ani de la trecerea sa în eternitate, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița lansează un plic filatelic ocazional. Cu același prilej a fost confecționată o ștampilă filatelică ocazională. Ștampila este folosită la oficiul poștal Reșița 1, în data de 30 iulie. Menționăm faptul că această ștampilă a fost aprobată de Federația Filatelică Română și de către Poșta Română pentru întreaga corespondență expediată în data de 30 iulie 2021 din Reșița.

Sursa: dr. Dana Antoaneta Bălănescu şi Erwin Josef Ţigla