Oierii cărăşeni: „Muncim mult, dar avem neajunsuri la tot pasul”

Găsirea de ciobani pentru munca la stână, desfacerea produselor lactate din producţia proprie şi comercializarea lânii sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă, în prezent, oierii din Caraş-Severin.

Articol editat de Gerhard Chwoika, 8 mai 2019, 10:12 / actualizat: 8 mai 2019, 11:45

Reporterii Radio Reşiţa au stat de vorbă cu o crescătoare de ovine din Biniş, de la care au aflat condiţiile grele în care îşi valorifică producţia, mai ales lâna obţinută care nu o pot comercializa:

„Nu avem ce face cu lâna. O aruncăm sau îi dăm foc. Dacă vine cineva să o ia, o ia doar să ne de-a ceva la mână să putem lua subvenţia, dar atât. Am depus şi documentaţia la Direcţia pentru agricultură, în urmă cu doi ani şi am luat ceva, nu mult, dar am luat, dar… nu am mai continuat, pentru că nu are rost. Iar să ne asociem nu avem timp să umblăm să facem documentaţiile pentru că este foarte mult de lucru, oameni nu avem, nu se găsesc, dacă-i găsim stau foarte puţin, nu ne putem înţelege cu ei şi-atunci lucrăm noi. Cam toţi sătenii sunt în aceeaşi situaţie. Nu găsim forţă de muncă, îi mai luăm de prin gări, chiar şi boschetari am avut, dar pe lângă bani cer şi condiţii, precum: spaţii curate, încălzite, cu lumină şi legătură la internet, ori noi asta nu le putem oferi pentru că nu ne putem desface produsele aşa cum trebuie: mieii la un preţ jos de tot, iar brânza mai deloc„.

Amintim că, la nivelul judeţului Caraş-Severin, anul trecut peste 100 de oieri au îndeplinit condiţiile de eligibilitate în cadrul Programului de susţinere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii şi au încasat, în total, 160 de mii de lei. Şi cu toate că lâna din judeţ este pe placul agenţilor economici din ţară, problema majoră cu care se confruntă crescătorii de ovine este un centru de colectare, care în Banat momentan NU există.