Fabrica de Mori de la Topleț a fost unul dintre punctle de reper ale industriei cărășene, dar și al țării, mult timp fiind singurul producător de utilaje pentru morărit și panificație la nivel național. Morile produse la Topleț ajungeau nu doar în țară, ci cu precădere în străinătate, fiind recunoscute în întreaga lume! Înființată în anul 1868, fabrica a purtat la început numele fondatorilor săi – Schramm, Huttl și Schmidt s.p.a. – și producea unelte agricole pentru zona rurală din sudul Banatului.
Treptat, activitatea fabricii se diversifică, fiind construite ateliere de turnătorie pentru pluguri și diverse mașini și utilaje agricole, cele mai cunoscute fiind morile pentru măcinatul porumbului și grâului. În perioada comunistă, trecând la numele de Uzina de Morărit și Panificație, fabrica de mori de la Topleț a concentrat un mare număr de muncitori din zonă, atât din județul Caraș-Severin, cât și din județul Mehedinți, devenind o uzină-fanion în domeniul morăritului și panificației din țara noastră!
După anul 1990 fabrica de mori a început să decadă treptat, atât prin pierderea pieței externe, dar și apariției a numeroase fabrici similare în țară. La aniversarea celor 130 de ani de la înființare în anul 1998, SC SEMAG SA TOPLEȚ – cum s-a numit producătorul de mori până la dispariție – era deja în dificultate, însă nimeni nu se aștepta atunci că de morile de la Topleț va rămâne doar amintirea! Privatizarea fabricii a însemnat și actul de deces al acesteia, noii proprietari renunțând la activitatea productivă și trecând la vânzarea bucată cu bucată a tot ceea ce putea fi valorificat la fier vechi. Foștii muncitori ai fabricii privesc acum cu nostalgie la locul în care era, odată, cel mai important producător de mori din România!
Unul dintre acești muncitori este Mihai Marinescu, care a ajuns aici grație faptului că a jucat fotbal în echipa uzinei, dar a lucrat și în atelierele de producție : “Erau vremuri bune, care nu se vor mai întoarce niciodată! Jucând fotbal, am prins o perioadă foarte bună mai ales din 1989… Am lucrat în producție și aveam un program mai lejer… mergeam dimineața 3-4 ore la serviciu, iar după prânz ieșeam la antrenament… Ca meseriaș eram strungar… serviciul era extraordinar, aveam cantina fabricii, erau salarii bune, conducerea fabricii era și ea foarte bună! Erau foarte mulți salariați din zonă… veneau autobuzele de la Petnic, de la Bahna… Producția mergea foarte bine… să nu vorbesc greșit, nu știu dacă nu era singura fabrică din țară în domeniul ăsta”!…
Dar cum tot ce este frumos se pierde, așa a dispărut și legendara fabrică de mori de la Topleț, spre regretul lui Mihai Marinescu. Cum a decăzut uzina? “Cum a decăzut și țara asta!… A venit unu’ și a luat fierul…, unu’ a luat zidul…, altul a luat lemnul și ușor-ușor a rămas de parcă ne-am întors în 1930, că dacă te duci la Topleț te și sperii ce vezi acolo!… Când trec podul din sat și îmi amintesc ce era acolo… erau o grămadă de meseriași… dar meseriași, nu ce sunt acum!… Acum nu mai e ce să vezi, că e câmp deschis… nu mai e pod, nu mai e nimic… Toți care au venit au luat câte ceva!”…
O fabrică precum cea de la Topleț ar fi foarte necesară pentru locuitorii acestei zone, consideră Mihai Marinescu :“Nu avem o întreprindere, nu avem o fabrică, nu sunt locuri de muncă… toată lumea pleacă la moși și la babe… Pleacă toată lumea din țara asta, ca emigranții!… Cât privește viitorul : “Deja e amintire!… Niciodată ce a fost n-o să mai fie!”
Paul-Sever SMADU
foto olx.ro
