Festivalul-Concurs “Luţă Ioviţă” a ajuns la a 20-a ediţie, la Caransebeş

Luţă Ioviţă

Ediţia jubiliară a Festivalului Concurs Internaţional Luţă Ioviţă va fi găzduită mâine de Casa de Cultură „George Suru” din Caransebeş. Manifestarea este dedicată soliştilor debutanţi în scopul promovării patrimoniului muzical, dar şi a portului şi tradiţiilor populare.  45 de concurenţi, cu vârste între 16 şi 40 de ani, vor participa la cele două secţiuni: muzică vocală şi instrumentală. Concursul va începe la ora 16.00, iar festivitatea de premiere şi Gala Laureaţilor se vor desfăşura duminică tot de la ora 16.00. Marele premiu este în valoare de 2.000 de lei, ne-a declarat directorul Casei de Cultură  Ioan Cojocariu.

Concurenţii vor prezenta două piese muzicale, o doină fără acompaniament şi un cântec de joc, cu acompaniamentul orchestrei. organizatorii au declarat că Festivalul-Concurs „Luţă Ioviţă” este o expresie a dragostei şi preţuirii faţă de patrimoniul muzical din Banat şi din ţară, constituind o modalitate constantă de descoperire şi afirmare a talentelor interpretative din România.

Luţă Ioviţă (n. 6 ianuarie 1883, Dalci — d. 1954, Timişoara) a fost primul taragotist român, descendent al unei familii de muzicanţi. Alături de alţi mari interpreţi ai Banatului ca Ion Luca-Bănăţeanu, Moise Belmustaţă, Efta Botoca, Ion Murgu (al doilea taragotist al Banatului după Luţă Ioviţă) sau Traian Lăscuţ Făgărăşanu, Luţă Ioviţă a fost unul dintre cei mai renumiţi lăutari ai Banatului şi totodată ai României.

„Luţă Ioviţă este pentru bănăţeni ceea ce a fost Laie Chioru pentru Goga şi Barbu Lăutaru pentru Alecsandri” —Ion Pătăşanu-Berdac

„Popularitatea şi preţuirea de care se bucură astăzi cântecul bănăţean este în bună parte datorată lui Luţă Ioviţă. Peste fire de sensibil, el a difuzat ani de-a rândul un repertoriu muzical de cea mai autentică speţă, bogat şi variaţ de o înaltă valoare artistică. În vremea sa, lăutarii bănăţeni încetaseră să mai cânte din gură. În acest chip, a pierit aproape de la o zi la alta repertoriul lăutăresc vocal, în fruntea căruia se afla cântecul epic. Luţă Ioviţă ştia să cânte, şi când i s-a ceruţ a cântat. L-a îndemnat mai ales pe fiul său Niţă (cunoscut mai târziu sub numele de Ion Luţă Ioviţă) să cânte din gură. Pilda a fost urmată şi cântecul popular a continuat să înflorească, popularizat de mulţi cântăreţi şi cântăreţe din partea locului.” —Tiberiu Alexandru, etnomuzicolog.

(Cornelia Vlaicu)

Sursa foto: 7-zile.com

De același autor

Related Articles