[FOTO] „Zilele oraşului Bocşa 2021” sub semnul „Unchiului Vania”! Poftiţi la teatru!

„În teatru este vorba despre viaţă. Acesta este punctul de pornire şi nu există nimic mai important. Teatrul este viaţă. […] Viaţa în teatru este mult mai interesantă şi mai intensă pentru că e mai concentrată. Actul de a reduce spaţiul şi a comprima timpul conduce la această esenţializare“, mărturiseşte  Peter Brook în cartea sa  „Fără secrete”… şi această viaţă este atât de frumoasă după pandemie, sau în pauza de pandemie, încât nu trebuie ratată şansa de a ne „întoarce la …viaţă”.

Un pas către normalitate este şi manifestarea de la Bocşa ce debutează luni 19 iulie în cadrul „Zilelor oraşului Bocşa 2021”, anul acesta oferind bocşenilor şi nu doar lor, o întâlnire cu teatrul, de la ora 20,00 pe scena Casei de Cultură.

Iubitorii artei dramatice vor putea viziona spectacolul „Unchiul Vania” de Anton Pavlovici Cehov, ai cărui protagonişti sunt studenţii profesorului universitar doctor Tania Filip de la  Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București.

Atât spectacolul cât şi distribuţia au o semnificaţie aparte , unul dintre protagonişti, Alexandru Moldovan  fiind născut în Bocşa şi promite o carieră artistică deosebită.Alături de el îi vom vedea pe colegii săi Alexandra Răduţă, Irina Noapteş, Florin Aioane, Teodora Calagiu, Claudia Ene, Vlad Brumaru şi Cătălin Bucur.

Regia, Tania Filip, asistent regie Alexa Tofan, Andreea Alexandrescu, scenografia Sarah Gîtlan, light-design, Andi Iacomiţă, foto, Leea Moraru.

Tânărul nostru artist, Alexandru Moldovan transmite: „Se întâmplă! Spectacolul „Unchiu Vanea” vine la Bocșa, un spectacol la care s-a muncit  si care ne este foarte drag. Vă aștept în număr cât mai mare, pentru a ne bucura împreună de acest spectacol”.

Doamna Tania Filip este mentorul şi dascălul lor, un artist complet, a făcut balet, a pictat, a studiat muzica, mai precis compoziţia, dar a ales actoria. A intrat din prima la IATC, parcurgând cei patru ani de ucenicie alături de Amza Pellea, Marin Moraru şi Ion Cojar, o şansă incredibilă ce i-a marcat cariera. La început era timidă, dar cu timpul a prins curaj, a simţit că evoluează, iar aprecierile doamnei Cătălina Buzoianu, din finalul anului I, au convins-o că a ales drumul bun.

A debutat la Teatrul Național București, la vârsta de 19 ani. Este profesor conferențiar universitar la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București-UNATC. Mulţi dintre noi ne-o amintim în „Profetul, aurul şi ardelenii” al lui Dan Piţa sau de la Grupul  Song, condus de Ioan Luchian Mihalea.

Este un Artist şi un Dascăl iubit şi apreciat, o femeie rafinată şi erudită, un om care cizelează sentimentele şi devenirile multor tineri studenţi.

Este, totodată,  unul dintre puţinii noştri semeni care a avut şansa de a locui sufleteşte lângă Gellu Naum despre care mărturiseşte:

„Am avut un mare privilegiu în această viaţă de a-l întâlni, în afară de faptul că vibrez la scrierile lui, am întâlnit omul, în cele mai confortabile momente, alături de soţia lui Ligia, la Comana, casa pe care o iubea atât de mult, chiar şi aici în garsoniera atât de mică, în care trona fotoliul în care lucra el, era un spaţiu sacru acolo. Cu pisica lângă el, ţin minte. Am avut acest mare privilegiu de a-l întâlni şi de a intra la un moment dat şi în cercul lui de atenţie, în acea bulă miraculoasă, care includea anumite persoane, era foarte selectiv şi clar că avea libertatea de a face această selecţi. Gelu era un om extrem de liber în tot ceea ce făcea şi chiar în paradoxurile pe care le exprima, era liber prin esenţa lui, prin existenţa lui, era absolut fascinant. Şi am avut privilegiul de a-i fi alături, zile, săptămâni, luni din viaţa lui şi de a avea acum aceste amintiri care valorează atât de mult”.

Unchiul Vania  este o piesă de teatru în patru acte a scriitorului rus Anton Cehov cu personajele Aleksandr Vladimirovici Serebriakov, un profesor, soția lui Elena Andreevna Serebriakov și fiica lui dintr-o căsătorie anterioară Sonia Aleksandrovna Serebriakov, Maria Vasilevna Voinițki — mama primei soții a profesorului și fiul ei Ivan Petrovici Voinițki („Unchiul Vania”), doctorul Mihail Astrov, proprietarul Ilia Telegin, dădaca Marina.

Prima reprezentaţie a avut loc în anul 1899 la Teatrul de Artă din Moscova.

Este foarte interesantă provocarea acestui spectacol al tinerilor studenţi absolvenţi de master, mai ales că oameni obişnuiţi ca cei din „Unchiul Vania” devin cu uşurinţă eroii unei drame. Vieţi ratate, tinereţi distruse, vise spulberate, iubiri niciodată împlinite… Toate personajele se consumă inutil într-un fel de destin închis, măcinate de ratări, revoltă, dezamăgire. Între râs şi plâns se citeşte răspicat întrebarea neputincioasă despre rostul şi sensul vieţii.

„Oamenii sunt mai sinceri şi mai buni când îşi petrec oaspeţii la plecare, decât când îi întâmpină la sosire” spunea dramaturgul  şi medicul Anton Pavlovici Cehov, de la a cărui plecare s-au împlinit  117 ani pe 14 iulie …  Medicul şi dramaturgul Cehov ne-a dezvelit sufletul rusesc în toate culorile emoţiei şi ale suferinţei ascunse între tăceri nerostite şi cuvinte neauzite din operele sale…

„Medicina este nevasta mea legiuită, iar literatura este amanta mea. Când mă satur de una, petrec noaptea cu cealaltă”mărturisea cu umor…

„Pictor al omenirii în suferinţă“ şi al „paradisului banal“, cum îl caracterizează Henri Troyat, cu Cehov ne întâlnim, pe măsura trecerii vremii, la orice răspântie. Ca alţi mari scriitori, el nu a fost receptat şi nici acceptat cu uşurinţă. Originalitatea literaturii lui a frapat, a contrariat, a provocat chiar reacţii de respingere.

Simțind că se apropie clipa marii treceri, la ora trei din noapte, doctorul a cerut să fie adusă o sticlă de șampanie: „Cehov a luat paharul care i se oferea și, întorcandu-se spre Olga, soția lui, actriţă a Teatrului de Artă din Moscova, care îi va supravieţui nu mai puţin de 53 de ani (a murit în 1957) i-a spus cu un zâmbet amar: “De mult n-am mai băut șampanie!“. Și-a golit paharul și s-a întors pe partea stângă. După câteva clipe nu mai respira. Trecuse din viață în moarte cu simplitatea-i obișnuită. Era 2 iulie 1904. Pendula arăta ora trei.“

Voi încheia compilaţia mea ca nebunul lui Gogol: „Tăcere, tăcere!”… o tăcere cehoviană… până se răceşte şampania… e vară şi  „Rolul artistului este să pună întrebări, şi nu să dea răspunsuri”…

Poftiţi la teatru, luni 19 iulie, ora 20, Unchiul Vania face onorurile pentru toate întrebările care îşi caută suflete să se mărturisească!

Succes, tinerilor actori!

Anca Bica Bălălău

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.