Poeții sunt inima umanității și în această zi de 17 februarie sângele poetic doclinian pulsează emoție și prețuire în alfabetul nesuficientelor cuvinte ce ar trebui să îmbrace forma sentimentelor noastre, fiindcă îl aniversăm pe omul și poetul Octavian Doclin, aici acasă în Banatul de Munte.

Vărsător prin zodie și meșter al sentimentelor îmblânzite în slovele poetice, aniversatul nostru a văzut zorii vieții pe 17 februarie 1950,în comuna Doclin, judetul Caraș-Severin, fiul al lui Ioan Chisăliță și al Mariei născută Olaru.
Scriam cândva, mărturiseşte Octavian Doclin:” Eu m-am născut la ţară, cu stupul de albine, / şi-adesea, lângă Tata, chemam să vină ploaia, / dormeam pe crini în rouă, acoperit de fluturi, / şi prin grădini cu iederi priveam cum paşte oaia…”

A descifrat tainele scrisului și cititului în comuna natală, apoi liceul în comuna Grădinari, pentru ca în urma absolvirii Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Oradea, în anul 1972, să devină dascăl la Bixad în perioada 1972-l977. A fost referent literar la Centrul Județean Caraș-Severin al Creației Populare din 1977.
Destinul său literar a început să se contureze încă din anul 1970, când a debutat cu poezia „Galilei” în revista „Orizont”, deasemenea a avut debutul editorial cu volumul „Nelinistea purpurei” în anul 1979.
Stabilindu-și reperele poetice, Octavian Doclin s-a impus în lumea literară prin firescul și nefirescul harului său, captivant pentru critica de specialitate, dar și pentru cititori.

Pentru cei care îi sunt prieteni și chiar și pentru simplul cititor Octavian Doclin este un sonet românesc izvorât din lacrima nonconformistă ce păzește granița fină dintre ritual și firesc, dintre sublim și apocaliptic ca un Don Quijote ce străbate vânturile risipirii în lupta pentru teritoriile neîmblânzite ale propriei legende.

Octavian Doclin este boemul veșnic tânăr și ferice al elitei culturale bănățene, un Prinț, când vrea, al timpurilor sale ce împarte cartea gloriei în veșminte când hamletiene, când un Robison cu insula în suflet în singurătatea propriei căutări răzvrătite între răspunsuri și întrebări într-un regat sau o țară căruia i-a pus nume-Docliniana!

”În ceea ce mă priveşte, dacă e vorba de frageda pruncie, am nostalgia, care nu mă va părăsi până când mă voi întoarce la această vârstă a începutului vieţii, anotimpurilor. Ca să dau doar un singur exemplu: primăvara, îmi plăcea să stau, ziua în amiaza mare, în plaţul (în Banat, aşa se spune locului – asta înseamnă şi în germană – în care se seamănă altceva decât în grădina casei) semănat cu trifoi, culcat şi acoperit de albine şi fluturi, fără să mă ştie nimeni ”.

Autor a numeroase cărţi, redactor la numeroase publicaţii, dar şi partenerul de viaţă şi limba şi literatură română al criticului literar Ada Cruceanu, aniversatul nostru răspândeşte emoţie cu bucuria unui copil care a descoperit cu fiecare poem un verb ce argumentează litera în spiritul legilor Cetăţii ce nu se lasă cucerită decât de frumosul care salvează lumea.

Sub ivirea acestor rânduri, un sentiment de preţuire îndeamnă spre un frumos Laudatio celui care împlineşte 69 de ani și poartă coroana Harului poetic, primit la naştere ca destin: Octavian Doclin!

La mulţi ani, Maestre Octavian Doclin!

Anca Bica Bălălău

Nota redacţiei:
DOCLIN Octavian , pseudonimul lui Octavian Chisăliță s-a născut la 17 febr. 1950, comuna Doclin, judetul Caraș-Severin.
Studii elementare (1957-l965) în comuna natală și liceale (1965-l969) în comuna Grădinari; licențiat al Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Oradea (1972).
Prof. la Bixad (1972-l977); referent literar la Centrul Județean Caraș-Severin al Creației Populare din 1977.
Colaboreaza la România literară, Viață Românească, Familia, Tribuna, Steaua, Transilvania, Luceafărul, Contemporanul, Orizont etc.Debutează cu poezia Galilei în revista Orizont (1970); debut editorial cu volum Neliniștea purpurei (1979), urmat de Ființa tainei (1981), Muntele și Iluzia (1984), Curat și nebiruit (1986) și Cu gindul la metaforă (1989).
Opera literară
Neliniştea purpurei, Timişoara, 1979;
Fiinţa tainei, Timişoara, 1981;
Muntele şi Iluzia, Timişoara, 1984;
Curat şi nebiruit, Bucureşti, 1986;
Cu gândul la metaforă, Bucureşti, 1986;
Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil, Reşiţa, 1991;
Ceasul de apă, ediţie îngrijită şi postfaţă de Lucian Alexiu, Timişoara, 1991;
A te bucura de eroare, Timişoara, 1992;
În apărarea poemului scurt, Timişoara, 1993;
Climă temperat continentală – Temperate Continental Climate, ediţie bilingvă, îngrijită şi traducere de Ada D. Cruceanu, postfaţă de Lucian Alexiu, Timişoara, 1995;
Agresiunea literei pe hârtie, Timişoara, 1996;
Esau, postfaţă de Adrian Dinu Rachieru, Reşiţa, 1997;
Poeme duminicale, Reşiţa, 1998;
47 Poeme despre Viaţă, Dragoste şi Moarte, Reşiţa, 1998; ediţia (47 Poems about Life, Love and Death), traducere de Ada D. Cruceanu, Reşiţa, 1998;

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România!