Motto: „Omul e făcut să trăiască, și nu să se pregătească să trăiască.” Boris Pasternak 

Boris Leonidovici Pasternak  s-a născut pe 10 februarie 1890  la Moscova, la distanţă de aproape o jumătate de secol,53 de ani, după ce tot într-o zi de  10 februarie a anului 1837 poetul și dramaturgul clasic din perioada romantică, considerat fondatorul literaturii ruse moderne, Aleksandr Puşkin, fusese ucis într-un duel.

În timpul Războiului publică volumele de versuri „Pe trenuri timpurii” (1943) și „Întinderea pământească” (1945). În iarna aceluiași an începe să scrie romanul „Doctor Jivago”. După război elaborează partea cea mai importantă din romanul Doctor Jivago, despre un intelectual cu opțiuni tragice între lumea intimă și existența publică, socială. În 1948, întregul tiraj de „Opere alese” de Pasternak, tipărit în anul precedent, este dat la topit. Publicarea romanului a avut loc în străinătate în 1957, în Italia.

Este unul dintre laureaţii Premiului Nobel, în anul 1958 a primit Premiul Nobel pentru literatură ” … pentru deosebită măiestrie atinsă în poezia lirică contemporană, precum și în domeniul marilor tradiții epice rusești”, eveniment ce a generat ascuțite critici în presa sovietică, soldate cu excluderea sa din Uniunea scriitorilor și constrângerea sa să renunțe de „bună voie” la Premiul Nobel.

Prima ediție în limba rusă a romanului ’’Doctor Jivago’’ a fost publicată de editura Mouton Publishers din Olanda, la solicitarea CIA (Central Intelligence Agency).

 Și după acest eveniment, persecuția fără precedent a lui Pasternak la toate nivelurile a început în URSS. Prin terțe părți, Pasternak a primit ultimatumul conducerii partidului – refuzul premiului în schimbul opririi persecuției.

Biografia lirică

S-a născut și a crescut într-o familie de artiști profesioniști, în familia pictorului Leonid Pasternak, membru al Academiei de arte și a pianistei Rosa Kaufman.

De mic are preocupări  pentru diverse arte: desenează bine din copilărie; se ocupă de compoziția muzicală, influențat fiind de A. N. Skriabin, prieten al tatălui său, într-o altă, a treia perioadă, studiază cu pasiune filosofia.

Casa părinților săi a fost întotdeauna deschisă pentru oaspeți celebri. În plus față de Lev Tolstoi, au existat compozitorii Scriabin și Rachmaninov, artiștii Levitan și Ivanov și multe alte personalități creatoare. Bineînțeles, întâlnirile cu ei nu puteau decât să-l afecteze pe Pasternak. Cea mai mare influență asupra lui a fost făcută de Scriabin, sub influența căruia Boris, de la 13 ani, a fost serios angajat în muzică pentru o lungă perioadă de timp și a planificat să devină compozitor.

A absolvit cea de-a cincea clasă la gimnaziul din Moscova, în care Vladimir Mayakovsky a studiat în două clase de mai jos.

În același timp, a studiat la departamentul de compoziție al Conservatorului din Moscova. Gimnaziul, l-a absolvit strălucit – cu o medalie de aur și cu cele mai înalte puncte la toate disciplinele.

În anul 1908 a intrat la Universitatea din Moscova, mai întâi la Facultatea de Drept, dar un an mai târziu a schimbat decizia și a fost transferat la la Facultatea de istorie-filosofie a Universității din Moscova.

 În 1912 pleacă în Germania, unde se ocupă cu studierea operei școlii neokantiane de la Marburg. Renunță și la specializarea în filosofie, problematica filosofică rămânând totuși în centrul atenției creației sale literare, până la romanul și scrisorile ultimilor ani. Pasternak optează, în final, definitiv pentru literatură.

Poetul futurist

În 1911 debutează cu poezii în almanahul grupării „Lirika”, iar în 1914 tipărește placheta de versuri „Geamănul din nori”. După examenele de la Universitatea din Moscova își definitivează primul său volum de versuri (1914).

Din dorința de a fi alături de generația sa, Pasternak se „înregimentează” literar în gruparea moderat futuristă „Centrifuga”, fără a-și renega însă rădăcinile, care coboară până în „veacul de argint” al poeziei ruse (perioada Simbolismului și a Akmeismului, dominată de figura lui Blok).

Volumul ‘’Pe deasupra barierelor’’ (1917) este, în mare măsură, o reluare a temelor din prima sa carte. Volumele ‘’Sora mea viața’’ (1922) și ‘’Teme și variațiuni’’ (1923), în care Pasternak își elaborează modul cu totul special de a surprinde lumea în integritatea ei, sunt primite cu entuziasm, impunându-l drept un mare poet.

În anii ’20, Pasternak încearcă să-și găsească locul în lumea creată de Revoluția roșie scriind „Poemele epice 1905” (1925-1926) și „Locotenentul Schmidt” (1926-1927), care, alături de poemul „Înalta maladie” (1923-1928), îi aduc recunoașterea oficială.

Pasternak și epoca stalinistă

La sfârșitul anilor ’30, deprimat din cauza nenorocirilor pe care le vede în jurul său – sunt anii terorii staliniste -, Pasternak renunță pentru o vreme la opera personală și își câștigă existența traducând. Traduce mult, din Shakespeare, Kleist, Goethe, Petőfi, Shelley, Verlaine, din germană, engleză și din poezia gruzină; călătorește de altfel și în Gruzia.

„Doctor Jivago” este punctul culminant al creației și munca preferată a poetului.

În timpul Războiului publică volumele de versuri „Pe trenuri timpurii” (1943) și „Întinderea pământească” (1945). În iarna aceluiași an începe să scrie romanul „Doctor Jivago”.

După război elaborează partea cea mai importantă din romanul „Doctor Jivago”, despre un intelectual cu opțiuni tragice între lumea intimă și existența publică, socială.

 În 1948, întregul tiraj de ’’Opere alese’’ de Pasternak, tipărit în anul precedent, este dat la topit. Publicarea romanului în străinătate în 1957, în Italia, și decernarea Premiului Nobel pentru literatură în 1958 a generat ascuțite critici în presa sovietică, soldate cu excluderea sa din Uniunea scriitorilor și constrângerea sa să renunțe de „bună voie” la Premiul Nobel.

Prima ediție în limba rusă a romanului „Doctor Jivago” a fost publicată de editura Mouton Publishers din Olanda, la solicitarea CIA (Central Intelligence Agency).

După romanul său ‘’Doctor Jivago’’, în anul 1965, s-a realizat un film american de război produs de casa de filme Metro-Goldwyn-Mayer. Este regizat de David Lean.

Acțiunea filmului se petrece în perioada revoluției comuniste din Rusia numită de comuniști „Marea Revoluție din Octombrie”. Personajul principal care stă în centrul acțiunii este doctorul Jivago, cu familia sa, conflictele care apar sunt generate de firea romantică a doctorului și metodele dictaturii comuniste care nu tolerează alte moduri de gândire.

Iuri Jivago rămâne orfan la vârsta de cinci ani, el fiind crescut în casa unchiului său Alexandru Gromeko din Moscova. După terminarea studiilor sale de medicină, Iuri o va întâlni pe Lara, o fată de care tânărul medic este fascinat. Totuși el se va căsători cu Tonia, fiica părinților săi adoptivi, cu Tonia, Iuri va avea un copil.

În continuare este prezentată viața zbuciumată a tinerei Lara a cărei soartă va fi influențată de doi bărbați: politicianul Kamarovski și revoluționarul rus Pașa. Kamarovski are o influență nefastă asupra Larei și a mamei sale, care ajunge în situația de a face o încercare de sinucidere. Kamarovski il va chema pe Iuri ca medic pentru a o salva pe mama Larei. Politicianul Kamarovski a avut relații sexuale cu mama și cu fiica acesteia. Lara va fi umilită și violată de Kamarovski.

După izbucnirea revoluției, Rusia încheie pace cu Germania, fratele vitreg al lui Iuri ajunge într-o poziție înaltă în cadrul partidului comunist. Pe când Iuri din cauza vederilor lui politice trebuie să părăsească Moscova. Impreună cu familia sa Jivago călătorește în condiții catastrofale, spre Siberia, într-un tren supraaglomerat, prin satele rusești pustiite de războiul civil dintre albi și roșii.

În Siberia Iuri o va reîntâlni pe Lara, iubirea lui din tinerețe, cu care va avea o legătură amoroasă. Din cauza vremurilor tulburi și nesigure cei doi îndrăgostiți vor fi despărțiți pentru totdeauna.

Filmul se încheie când fratele vitreg al doctorului, Evgraf care a ajuns general, povestește drama familiei, fiicei lui Iuri, Tania.

 În anul 1959, cu un an înaintea morţii sale, Boris Pasternak încheie volumul de versuri ‘’Când se înseninează’’.

La 30 mai 1960, scriitorul moare la Peredelkino, celebrul sat de creație al scriitorilor sovietici, situat într-o suburbie a Moscovei.

În însemnările și scrisorile ultimilor ani Pasternak și-a adunat punctele sale de vedere asupra artei.

Astăzi, la 61 de ani de la moartea sa, putem spune că Boris Pasternak a avut un destin de Nobel!

Epilog:”Sistemul nostru nervos nu este o ficţiune, este o parte din organismul nostru, iar sufletul există material şi se află în interiorul nostru, ca dinţii. Nu ne putem permite să-l călcăm în picioare fără să fim pedepsiţi.”Boris Paternak

Anca Bica Bălălău

Sursa;wikipedia, Romanul Doctor Jivago

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.