[FOTO-AUDIO] ”Declarația de independență” alias ”Visul american”: semnificaţia zilei de 4 Iulie!

Motto: “Misiunea ta nu este aceea de a-ți face un rost în lume, ci de a transforma lumea!” Franklin D. Roosevelt

Articol editat de Radio Resita, 3 iulie 2019, 21:09 / actualizat: 4 iulie 2019, 6:51

La 4 iulie, SUA marchează semnarea Declaraţiei de Independenţă a Statelor Unite ale Americii, în anul 1776. Actul parafează desprinderea a 13 colonii britanice de pe noul continent de Coroana Marii Britanii – reprezentând, practic, actul de naştere al Statelor Unite ale Americii. De atunci, SUA a însemnat pentru restul lumii pământul făgăduinţei, locul unde te poţi îmbogăţi, tărâmul unde visele pot deveni realitate.

Istoria Statelor Unite ale Americii pe scurt

Thomas Jefferson,al treilea președinte al SUA, 1801-1809,  a redactat ”Declarația de independență” care este adoptată de Congresul american. Independența a fost recunoscută prin Tratatul de la Paris din 3 septembrie 1783. În 1787 a fost adoptată Constituția SUA (în vigoare, cu amendamente, până astăzi), care a proclamat Statele Unite ale Americii stat federal și a introdus sistemul prezidențial de guvernământ — primul președinte ales George Washington (1789-1797). SUA s-au organizat, la început, conform Articolelor Confederației (1781), iar apoi conform Constituției (1787) ca republică federală. Și-au extins granițele spre vest până la Mississippi, însă fără să cuprindă Florida spaniolă. Pământul cumpărat prin ”Achiziția Louisiana” aproape că a dublat teritoriul SUA (1803). S-au luptat cu Marea Britanie în Războiul din 1812 și au primit Florida de la Spania în 1819.

În anul 1830 a fost legalizată mutarea populațiilor amerindiene în teritoriile de la vest de Mississippi. Colonizarea Vestului Îndepărtat a cunoscut apogeul la jumătatea secolului al XIX-lea, mai ales după 1848, când au fost descoperite depozitele de aur din California. Victoria în Războiul Mexican (1846-1848) a adus în posesia SUA teritoriul a încă șapte state (printre care California și Texas). Granița de nord-vest a fost stabilită prin Tratatul cu Marea Britanie din 1846. Au cumpărat sudul Arizonei prin Tranzacția Gadsden (1853).

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, SUA au continuat expansiunea pe continent prin adăugarea unor noi state, numărul lor ajungând la 50. Contradicțiile dintre statele sudice, partizane ale sclaviei, și cele nordice, aboliționiste, cu o economie liberă industrială și agricolă, au condus la părăsirea uniunii de către zece state sudice, culminând cu izbucnirea Războiului Civil American (1861-1865). Cel care a condus Statele Unite ale Americii în timpul celui mai sângeros conflict de pe teritoriul său a fost republicanul Abraham Lincoln, cel de-al șaisprezecelea președinte american (1861 — 1865), care a reușit menținerea Uniunii, a abolit sclavia conform celui de-al 13-lea Amendament, a întărit guvernul federal și a modernizat economia. A urmat perioada cunoscută sub numele de Reconstrucție (1865-1877), când SUA au cunoscut o dezvoltare economică rapidă, de urbanizare, dezvoltare industrială și de imigrații europene, devenind, la sfârșitul secolului al XIX-lea, prima putere industrială a lumii.

În Primul Război Mondial, SUA au intervenit de partea Antantei, în 1917, însă nu au semnat Tratatul de la Versailles (1919) și nici nu au devenit membru al Societății Națiunilor, adoptând o politică de izolaționism în perioada interbelică, se arată pe www.mae.ro. În urma izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, SUA și-a proclamat neutralitatea, dar a sprijinit economic, militar și moral statele aflate în luptă cu puterile fasciste. În urma atacului japonez de la Pearl Harbour (1941), SUA au intervenit în război, luptând pe fronturile din Pacific, Africa de Nord și Europa.

Politica postbelică a fost condiționată de confruntarea dintre cele două superputeri ale lumii — SUA și URSS, de cursa înarmărilor și de lupta pentru extinderea sferelor de influență. Statele Unite au sprijinit redresarea economică a statelor vest-europene prin lansarea Planului Marshall, au inițiat o serie de alianțe militare — NATO (1949), ANZUS (1951), SEATO (1954), CENTO (1955). După destrămarea URSS, SUA rămân prima putere economică și militară de la sfârșitul secolului XX.

Forma de guvernământ a SUA este republică federală, constituită istoric prin uniunea liber consimțită a 50 de state (cărora li se adaugă un district federal și un ”stat asociat” — Puerto Rico), se arată pe site-ul menționat. Constituția federală (în vigoare din 1787, completată ulterior cu 27 de amendamente) impune o serie de mecanisme complexe de echilibrare a puterii federale centrale (Președinția — Administrația și Congresul) cu puterile locale, aparținând statelor (guvernatorii și legislativele statale). În SUA, președintele este cumulativ și prim-ministru, ca șef al executivului compus din miniștri denumiți secretari.

Actualul Șef statului și al guvernului este Donald John Trump al 45-lea președinte al SUA, învestit în funcție la 20 ianuarie 2017, pentru un mandat de patru ani.

Visul american

Pentru foarte mulţi continentul american este „ Visul american”, născut literar în anul 1931,  conceptul de «vis american» a fost «instituţionalizat» de scriitorul şi istoricul James Truslow Adam, în lucrarea sa din 1931, Epopeea Americii. Acesta îşi explică conceptul astfel: „Visul american” este acel vis al unei ţări în care viaţa ar trebui să fie mai bună, mai plină, mai bogată pentru toţi, cu posibilităţi pentru fiecare în funcţie de abilităţi şi rezultate» şi de asemenea „Visul american” nu se referă la maşini şi venituri mari, ci mai curând la o ordine socială în care fiecare bărbat sau femeie are dreptul să-şi obţină statutul social pe care-l doreşte dacă este capabil, astfel încât să-i fie recunoscut meritul indiferent de condiţia socială din care provine». Până la Truslow, expresia «american dream» mai apăruse sporadic în articole din ziare şi în cărţi de după 1850, referindu-se cu precădere la pionierii care au pornit spre vest în căutarea aurului sau la imigranţii care au debarcat în porturile Statelor Unite – 12 milioane de oameni numai pe celebra Ellis Island, între 1892 şi 1954 – în căutarea unei vieţi mai bune“.

Un american la… Reşiţa

Concomitent cu „Visul american” putem spune că există şi „Visul reşiţean”, trăit de cântăreţul  american Dean Bowman,  pe care renumita publicaţie”The London Guardian” îl consideră “plin de emoţie, charismatic şi brilliant din punct de vedere tehnic… un adevărat star”, cel care ne-a mărturisit:

„Am venit pentru prima dată la Gărâna în iulie 2016, am cântat la Festivalul de Blues cu Rareș Totu și ne-am simțit foarte bine, a fost un moment minunat, m-am întors pentru că mi-a plăcut foarte mult zona. Am venit pentru prima dată în România în 2007, cu propria mea formație, am cântat la festivalul de jazz de la Sibiu, am cântat deasemenea în Brașov”.

Cântați și gospel.

„Da, cred că poți numi gospelul ca muzică creștină. Rădăcinile gospelului sunt în mare parte în improvizație, s-a născut din muzica sprirituală neagră care s-a transformat într-o formă de artă contemporană care deasemenea presupune improvizație, dar și compoziție.

Totul despre jazz este în moment, trebuie să fii acolo, să trăiești momentul, la fel ca și muzica gospel, stă în felul cum reacționezi cu muzica și cu colegii tăi de pe scenă.

Am început să cânt la vârsta de 5 ani, o vecină a bunicii mele, pe nume Norma, m-a încurajat să cânt în fața familiei, eram foarte mic atunci, și în general cântam muzica Mahaliei Jackson și în special în perioada sărbătorilor cântam muzica gospel pentru Crăciun, muzica gospel  este foarte importantă în perioada Crăciunului în comunitățile de negri  din Statele Unite ale Americii, nu doar în perioada sărbătorilor, dar în special atunci pentru că îți dă șansa să reflectezi asupra vieții tale, asupra isoriei tale și a familiei, a celor aproape de tine. Așa am început, eram foarte mic, apoi am cântat într-un cor de gospel în anii adolescenței până la tinerețe și asta a evoluat în jazz sau rock, nu a fost nici o limitare, cred că m-am intors întotdeauna la muzica gospel ca la o modalitate de a învăța, dar și de a-i învăța pe alții pentru ca muzica gospel a fost și este într-o evoluție continuă.

Am înregistrat cu mulți artiști, nu știu exact numărul, cred că ar trebui să încerc o căutare pe google…”

Ați cântat vreodată cu Madonna?

„Este o întrebare interesantă, am să vă spun ce s-a întamplat:

Meshell Ndegeocello care înregistrează la casa de producție a Madonnei este o bună prietenă de-a mea și am cântat o dată cu ea, nu-mi amintesc numele clubului, dar am cântat o dată în New York și după aceea o femeie a venit la mine, n-am știut inițial cine este, n-am recunoscut-o și mi-a spus ai o voce minunată. Am răspuns mulțumesc și am privit-o mai bine și mi-am dat seama. Ești Madonna? Și mi-a răspuns Da, sunt.

Dupa câteva săptămâni am mers la o audiție pentru Madonna, făcea un turneu internațional, nu am primit slujba însă a fost minunat să fiu acolo alături de multe alte voci minunate”.

”Declarația de independență”alias”Visul american”: semnificatia zilei de 4 Iulie! La mulţi ani, S.U.A.!

Epilog: “Visul american nu li se întâmplă celor care ațipesc.” Richard Nixon

Interviul cu Dean Bowmann este realizat de Zian Adam

Sursa:wikipedia

Anca Bica Bălălău