Motto: „Nu sunt de acord cu părerile tale, dar voi lupta până la moarte pentru dreptul tău de a le spune”. Voltaire

ONU a declarat ziua de 3 mai, Ziua Mondială a Libertății Presei pentru a aduce în atenția publică importanța și necesitatea respectării libertății de exprimare, conform articolului 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului:

„Orice om are dreptul la libertatea exprimării opiniilor; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”.

În România, ziua este marcată din anul 2000, la iniţiativa Agenției de Monitorizare a Presei în colaborare cu Asociația pentru Protejarea și Promovarea Libertății de Exprimare și Centrul pentru Jurnalism Independent.

Un om de presă care domină zona Banatului, recunoscut pe plan naţional, Lia Lucia Epure, director general, jurnalist la Ziua de Vest, ne-a acordat şansa unei întâlniri de suflet cu ocazia acestei sărbători importante pentru întreaga lume.Provine dintr-o familie de onoare a Banatului, o familie care a scris istorie plătind un preţ pe măsură în vremurile tulburi.

Iată câteva dintre gândurile domniei sale cu ocazia Zilei Mondiale a Presei şi a Libertăţii de Exprimare:

„Hristos a Înviat! Mă bucur să ne auzim. Presa este în linia întâi şi în perioada aceasta, din instinctul breslei, din necesitate, inclusiv, tot în primul rând, prin ce au declarat oficialităţile în toată lumea , presa este partener în această bătălie, în această campanie alături de reprezentanţii instituţiilor din linia întâi şi nu în ultimul rând  alături de medici, pentru că reportajele reale se transmit pe toate canalele online si de televiziune sau radio şi au stat de vorbă cu oameni bolnavi, ulterior cu oameni vindecaţi  sau medici, ne plasează în linia întâi.Studiile sociologice chiar spun că media de vârstă a jurnaliştilor în lume este de 45 de ani, pentru că mor foarte mulţi jurnalişti, sunt mulţi reporteri de război care au murit sau mor, încă, sunt ziarişti ucişi în America Latină, în Rusia, Ukraina, în Malta, sunt jurnalişti atacaţi inclusiv în România şi dacă tăiem de pe listă situaţile acestea în care jurnaliştii dispar în nişte momente de criză, fie că lupta cu mafia, cu terorismul şi acum cu  un virus ce încearcă să răpună  omenirea. Să nu uităm că există o componentă ce  se referă la deteriorarea chiar fizică, somatică a jurnaliştilor de la stres, adică oamenii din presă riscă să se îmbolnăvească mai repede decât alţii de aceeaşi vârstă de boli de inimă, sunt cazuri reale şi din această cauză media de vârstă în presă ,în lume, este de 45 de ani, adică ziariştii mor tineri.La noi , recent, au murit din TVR, Antena 3, nu înseamnă că dacă suntem în presă suntem ocoliţi de bolile cele mai răpitoare, de exemplu, cancerul sau altele.Suntem în linia întâi acum, în această criză declanşată de Coronavirus, dar suntem în linia întâi cam tot timpul şi atunci aş propune  să îţi povestesc o întâmplare foarte simpatică de pe vremea când trăia Papa Ioan  Paul al II-lea când a fost invitat,  doar ca spectator, alături de Madeleine Albright,  secretarul pe probleme militare al S.U.A. şi asta se întâmpla chiar în timpurilor atacurilor N.A.T.O. asupra fostei Iugoslavii, cei doi au fost surprinşi şi înregistraţi de un ziarist, fiind un deliciu al vremii, spunând când moderatorul prezenta oaspeţii şi presa, a patra putere în lume, Madeleine Albright s-a aplecat spre Papă şi i-a spus la ureche: Presa e prima putere în lume, dar nu recunoaştem!

Chiar Papa, adesea, a mulţumit presei, a făcut rugăciuni pentru presă şi adesea a urat lucruri presei, mai ales că libertatea de exprimare a fost pusă la îndoială chiar acum în Mileniul III.În România, nu îndrăzneam înainte de Revoluţie, doar între noi, între prieteni, când dacă se citea cu atenţie multe lucruri printre rânduri se citeau în Revista Lumea sau Magazin istoric.

În Biblie scrie: e spus pentru cine are urechi să audă, pentru cine are ochi de văzut să vadă şi pentru cine are minte să priceapă.Lucrurile printre rânduri sunt pentru cine vrea să priceapă. Noi folosim asta în presă, chiar şi acum în contextul libertăţii de exprimare.

Trebuie să recunoaştem că se şterg materiale de pe online şi de pe alte platforme, materiale ce conţin alte opinii decât cele oficiale, realizate de persoane bine instruite , cercetători, medici, voci care spun altceva, nu că virusul nu există, au oferit alte variante de atitudine.Vreau să dau un nume, Marius Mioc din Timişoara, scriitor şi luptător în Revoluţie, era tânăr student atunci, un om de o seriozitate excepţională care face cercetări în ceea ce priveşte decodificarea secretelor din timpul Revoluţiei, care are blog, cărţi, un om foarte serios şi care a strigat în gura mare în scris că i s-au şters articole şi lucrurile acestea se întâmplă în zilele noastre considerându-se o formă de cenzură. Este firesc să ne întrebăm de ce se întâmplă?

Pentru că acele texte nu neagă existenţa virusului şi nu îndeamnă populaţia la nerespectarea regulilor.Constituţia României şi a Europei scriu că avem dreptul la informare, opinie, exprimare şi nu ma refer la site-uri ce scriu vulgar, şi trebuie să ne ridice un semn de întrebare de ce se întâmplă acest lucru.

Mulţumesc şi după ce trece pandemia promit să vin la Radio România Reşiţa!

Cu prilejul  acestei zile, UNESCO oferă premiul „Guillermo Cano” unei persoane, organizaţii sau instituţii care a adus o contribuție excepțională apărării şi promovării libertății presei oriunde în lume, în special în zonele cu un grad ridicat de pericol.

Distincţia a fost acordată pentru prima oară în anul 1997 şi poartă numele lui Guillermo Cano Isaza, un jurnalist columbian care a fost asasinat chiar în faţa clădirii ziarului la care lucra, El Espectador din Bogotá, la 17 decembrie 1986, pentru că deranjase cu anchetele sale marii comercianți de droguri din Columbia, potrivit rador.ro.

În acest an, Premiul Mondial al libertăţii presei UNESCO/ Guillermo Cano a fost decernat unei jurnaliste de investigaţie filipineză Maria Ressa care,  a fost desemnată câştigătoarea Premiului mondial în 2021, la recomandarea unui juriu internaţional format din profesionişti din mass-media, a anunţat marţi organizaţia cu sediul la Paris, relatează AFP.

Investigaţiile efectuate de Maria Ressa, în vârstă de 57 de ani, directoarea media online Rappler, au dus în ultimii ani la numeroase dispute legale, ameninţări şi agresiuni cibernetice, aminteşte Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO).

Această fostă jurnalistă de investigaţie a CNN pentru Asia de Sud-Est, implicată în apărarea libertăţii presei, ”a fost arestată pentru presupuse infracţiuni legate de exercitarea profesiei sale”, în timp ce ”primea în medie peste 90 de mesaje de ură pe oră pe Facebook ”, precizează UNESCO.

”Lupta infailibilă a Mariei Ressa pentru libertatea de expresie este un exemplu pentru mulţi jurnalişti din întreaga lume”, a declarat preşedintele juriului internaţional pentru Premiu, Marilu Mastrogiovanni. ”Cazul său este emblematic pentru tendinţele globale care reprezintă o ameninţare reală pentru libertatea presei şi, prin urmare, pentru democraţie”, a adăugat această jurnalistă de investigaţie italiană, potrivit unui comunicat al UNESCO.

Premiul are o valoare de 25.000 de USD şi este finanțat de Cano Foundation (Columbia) şi The Helsingin Sanomat Foundation (Finlanda), menţionează AGERPRES

La mulţi ani, tuturor oamenilor de presă!

Epilog: „Presa liberă poate fi bună sau rea, dar în mod sigur fără libertate va fi întotdeauna rea”. Albert Camus

Anca Bica Bălălău

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.