Din an în an devin tot mai puţini.
Din an în an se deplasează tot mai greu, devin mai aplecaţi de spate, şi cu toate acestea, când sunt întrebaţi de tinereţea lor, suspină, încep să curgă, fără să vrea, pe obrajii lor lacrimi. Este vorba despre deportaţii germani din România în fosta Uniune Sovietică, care se mai află în viaţă, care au aproape toţi peste 85 de ani sau, cei care s-au născut acolo, între 65 şi 70 de ani.
În 21 ianuarie se vor comemora 72 de ani de la începerea deportării germanilor din România, eveniment care se va marca anul acesta marţi şi miercuri, 17 şi 18 ianuarie. A fost şi este o obligaţie morală de onoare a Forumului Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin şi a Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor din Reşiţa, ca, an de an, începând cu schimbările politice din decembrie 1989, la iniţiativa Asociaţiei Foştilor Deportaţi în Uniunea Sovietică din Banatul montan să organizeze manifestări comemorative dedicate evenimentului.
Programul manifestărilor de la Reșița este următorul:
- 17 ianuarie 2017, ora 16,00, Centrul German „Alexander Tietz”, Reşiţa:
72 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică și 67 de ani de la întoarcerea ultimilor deportați acasă. După-amiază video cu proiecția unor documentare dedicate deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică, realizate de Cristian Amza (TVR București).
- 18 ianuarie 2017, ora 12,00, Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii”, Reşiţa:
Recviem pentru victimele deportării.
- 18 ianuarie 2017, ora 13,15, Monumentul Deportaţilor (parcul „Cărăşana”), Reşiţa:
Comemorarea victimelor deportării: rugăciuni şi depunere de coroane de flori.
În ziua de 22 ianuarie vor avea loc în mai multe biserici romano-catolice din Banatul Montan rugăciuni pentru sufletele victimelor deportării, dar și pentru pace, pentru ca în viitor să nu se mai repete ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 72 de ani. Astfel de rugăciuni se vor organiza în localitățile Anina, Bocșa, Oțelu Roșu și Steierdorf.
Dacă până în 1995 aceste manifestări se desfăşurau la cimitirul nr. 2-3 din Reşiţa, punându-se şi o placă comemorativă sfinţită de mons. Paul Lackner pe una dintre cele patru cruci mari ale cimitirului, începând din octombrie 1995 ele se desfăşoară aproape de centrul civic al Resitei, la monumentul deportaţilor ridicat în parcul „Cărăşana“.
Amintim că, în urmă cu 72 de ani bărbaţii de până la 45 de ani şi femeile, între 18 şi 30 de ani, apţi de muncă, au fost luaţi de la casele lor şi transportaţi în condiţii inumane în Munţii Ural sau pe Don, la graniţa Europei cu Asia. Nu puţini au fost aceia care şi-au pierdut viaţa acolo datorită condiţiilor grele şi vitrege în care munceau. După cinci ani de muncă pentru reconstrucţia Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, în 1949, o mică parte dintre cei deportaţi s-au reîntors acasă.
Din statistici reiasă că au fost deportaţi peste 75.000 de etnici germani, din care 10.000 nu s-au mai întors de acolo, murind pe meleagurile Rusiei. Din judeţul Caraş-Severin au fost deportaţi un număr de aproximativ 10.000 de etnici germani, dintre care aproape 41 mai trăiesc şi acum, iar jumătate dintre ei chiar în Reşiţa. (Hardy Cvoica)
