[FOTO-AUDIO] Drame româneşti retrăite. 71 de ani de la deportarea etnicilor germani în URSS

Din an în an devin tot mai puţini. Din an în an se deplasează tot mai greu, devin mai aplecaţi de spate, şi cu toate acestea, când sunt întrebaţi de tinereţea lor, suspină, încep să curgă, fără să vrea, pe obrajii lor lacrimi. Este vorba despre deportaţii germani din România în fosta Uniune Sovietică, care se mai află în viaţă, care au aproape toţi peste 85 de ani sau, cei care s-au născut acolo, între 65 şi 70 de ani.

În 21 ianuarie s-au comemorat 71 de ani de la începerea deportării germanilor din România. A fost şi este o obligaţie morală de onoare a Forumului Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin şi a Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor din Reşiţa, ca, an de an, începând cu schimbările politice din decembrie 1989, la iniţiativa Asociaţiei Foştilor Deportaţi în Uniunea Sovietică din Banatul montan să organizeze manifestări comemorative dedicate evenimentului.

Lungul drum spre nicăieri. Deportarea în fosta URSS rememorată la Reşiţa

Dacă până în 1995 aceste manifestări se desfăşurau la cimitirul nr. 2-3 din Reşiţa, punându-se şi o placă comemorativă sfinţită de mons. Paul Lackner pe una dintre cele patru cruci mari ale cimitirului, începând din octombrie 1995 ele se desfăşoară aproape de centrul civic al Resitei, la monumentul deportaţilor ridicat în parcul „Cărăşana“.

Astăzi din zecile de deportaţi de odinioară, prezenţi au mai fost doar 5, doi autentici, Ladislau Höflinger de 89 de ani din Reşiţa, actualmente Germania şi Ernest Ulrich de 90 de ani din Valea Jiului, alături de alţi trei care s-au născut acolo, printre care şi mama autorului acestui articol (n.r. Hardy Cvoica), Elfriede Chwoika.

Află aici din poveştile lor:

Amintim că, în urmă cu 71 de ani bărbaţii de până la 45 de ani şi femeile, între 18 şi 30 de ani, apţi de muncă, au fost luaţi de la casele lor şi transportaţi în condiţii inumane în Munţii Ural sau pe Don, la graniţa Europei cu Asia. Nu puţini au fost aceia care şi-au pierdut viaţa acolo datorită condiţiilor grele şi vitrege în care munceau. După cinci ani de muncă pentru reconstrucţia Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, în 1949, o mică parte dintre cei deportaţi s-au reîntors acasă. Din statistici reiasă că au fost deportaţi peste 75.000 de etnici germani, din care 10.000 nu s-au mai întors de acolo, murind pe meleagurile Rusiei. Din judeţul Caraş-Severin au fost deportaţi un număr de aproximativ 10.000 de etnici germani, dintre care aproape 70 mai trăiesc şi acum, iar jumătate dintre ei chiar în Reşiţa.

(Hardy Cvoica)

De același autor

Related Articles