Clăparul și co-fondatorul Emerson, Lake & Palmer s-a sinucis
Keith Emerson, membru al formaţiei de rock progresiv Emerson, Lake & Palmer, în etate de 71 de ani, a decedat, vineri dimineaţă, în casa sa din California, după ce şi-a tras un glonte în cap, poliţiştii declarând că ar fi vorba, cel mai probabil, de o sinucidere, anunţă Reuters.
Articol editat de Gerhard Chwoika, 12 martie 2016, 17:41
Corpul lipsit de viaţă al lui Emerson a fost găsit de poliţia locală din Santa Monica, California, în casa sa, vineri, la primele ore ale dimineţii. Potrivit primelor cercetări, poliţiştii au declarat că ar fi vorba de o potenţială sinucidere, a declarat pentru Reuters purtătorul de cuvânt al Poliţiei din Santa Monica, sergentul Rudy Camarena.
Născut în 1944 în satul Todmorden din comitatul Yorkshire, Emerson a fost clăparul mai multor trupe ale anilor 1960, printre care şi The Nice. El era cunoscut ca membru fondator al trupei Emerson, Lake & Palmer, un aşa-numit ”super grup”, format în 1970, care reunea muzicieni rock cunoscuţi.
Din trupă mai făceau parte, alături de Emerson, basistul Greg Lake, care făcuse parte din King Crimson şi toboşarul şi percuţionistul, Carl Palmer, un veteran al mai multor formaţii britanice celebre.
”Keith a fost o persoană sensibilă a cărei dragoste faţă de muzică şi pasiune pentru concertele în care cânta la pian vor rămâne fără pereche pentru mulţi ani de acum încolo. El a fost un pionier şi un inovator a cărui geniu muzical ne-a impresionat pe toţi cei din lumea rockului, a muzicii clasice sau a jazz-ului”, a declarat Palmer pe site-ul său.
Formaţia a postat un mesaj referitor la decesul lui Emerson pe Facebook, cerând ca „intimitatea şi doliul familiei să fie respectate.”
Formaţia a lansat patru albume de studio de-a lungul anilor 1970, inclusiv albumul de debut şi continuările acestuia, „Tarkus”, lansat în 1971. Acesta a ajuns pe locul fruntaş al clasamentului Billboard 200, conform Billboard.com. Emerson a mai cântat şi ca muzician solo şi a scris autobigrafia sa „Pictures of an Exhibitionist,” în 2004.
