Cernobîl, la 40 de ani de la dezastru: explozia reactorului 4 rămâne unul dintre cele mai grave accidente nucleare din istorie
La 26 aprilie 1986, explozia reactorului 4 de la Centrala Nucleară de la Cernobîl, din Ucraina, a provocat unul dintre cele mai mari dezastre produse de om. La patru decenii de la tragedie, bilanțul rămâne dramatic: peste 60.000 de oameni au murit ca urmare a radiațiilor, iar mai mult de două milioane au fost afectați.
Articol editat de Valentina Adam, 26 aprilie 2026, 06:00
Potrivit specialiștilor, efectele accidentului pot fi comparate cu explozia a aproximativ 500 de bombe nucleare de tipul celor de la Hiroshima și Nagasaki.
Cum s-a produs catastrofa de la Cernobîl
Centrala atomoelectrică era situată la circa 130 de kilometri nord de Kiev și la aproximativ 20 de kilometri de granița cu Belarus. Instalația includea patru reactoare nucleare de tip RBMK-1000, fiecare capabil să producă energie electrică la scară largă.
Înaintea accidentului, în data de 25 aprilie 1986, operatorii reactorului 4 pregăteau un test tehnic pentru a verifica funcționarea turbinelor în cazul unei pene de curent. Testul presupunea reducerea puterii reactorului, însă procedura a fost executată defectuos.
O serie de erori umane și tehnice au dus la scăderea bruscă a puterii până la 1%, urmată de o creștere necontrolată, după reintroducerea simultană a unui număr mare de tije de control. În aceste condiții, reactorul a devenit instabil.
Explozia s-a produs în jurul orei 01:30, distrugând structura de protecție din beton. În urma reacției chimice dintre aer și grafitul supraîncălzit, a izbucnit un incendiu major.
Aproximativ 8 tone de substanțe radioactive au fost aruncate în atmosferă și răspândite pe o suprafață vastă.
Intervenții disperate și lupta pentru limitarea dezastrului
În primele ore, autoritățile au încercat să stingă incendiul pompând sute de tone de apă în reactor, fără succes. Ulterior, între 27 aprilie și 5 mai, au fost aruncate din elicoptere aproximativ:
- 2.400 de tone de plumb
- 1.800 de tone de nisip
Intervenția a agravat situația, crescând temperatura și nivelul radiațiilor. Abia pe 6 mai, incendiul și emisiile radioactive au fost aduse sub control, după răcirea miezului cu azot.
Urmările dezastrului
Orașul Prypiat a fost evacuat abia pe 27 aprilie, la o zi după explozie. Distribuirea iodului pentru populație a început târziu, pe 23 mai, când cea mai mare parte a iodului radioactiv fusese deja eliberată.
Toți cei implicați în intervenție – aproximativ 600 de pompieri și membri ai echipelor tehnice – au fost sever iradiați.
- 134 au suferit sindrom acut de radiații
- 31 au murit la scurt timp după accident
- aproximativ 800.000 de persoane au participat la operațiunile de curățare până în 1989
Impactul în Europa și în România
Norul radioactiv s-a extins rapid, afectând Ucraina, Belarus și Rusia, dar și alte state europene. Schimbarea direcției vântului a dus la contaminarea unor țări din sud-estul Europei, inclusiv România.
În primele zile ale lunii mai 1986, niveluri ridicate de radioactivitate au fost înregistrate în mai multe orașe din România:
- Iași (nivel de alarmare)
- Suceava
- Târgu-Mureș
- Galați
- Tulcea
Zona de excludere și consecințele pe termen lung
Pentru a limita radiațiile, reactorul avariat a fost acoperit cu un „sarcofag” de beton. Regiunea contaminată, estimată la aproximativ 140.000 km², era locuită la momentul accidentului de circa 7 milioane de persoane, dintre care 3 milioane erau copii.
Atât Cernobîl, cât și Prypiat au fost evacuate complet și rămân nelocuite, urmând ca nivelul radiațiilor să revină la valori considerate sigure abia în jurul anului 2525.
Un avertisment pentru viitor
La 40 de ani de la tragedie, dezastrul de la Cernobîl rămâne un simbol al riscurilor asociate energiei nucleare gestionate defectuos și al impactului devastator pe care îl poate avea o combinație de erori umane și tehnice.
Foto AFP
