Combinatul Siderurgic de la Oţelu Roşu, cu o tradiţie de peste 200 de ani, a fost închis în 2012, acumulând datorii de 160 de milioane de lei. La vremea respectivă s-a oprit producţia şi toate utilajele s-au pus în conservare.
Uzina de la Oţelu Roşu a fost fondată în anul 1796. În 1856 se instalează un laminor de profile uşoare, prevăzut cu toate anexele necesare. Din 1865 începe construcţia unui laminor prevăzut cu cinci caje, pentru laminarea şinelor de cale ferată, laminor ce a intrat în funcţiune în anul 1868. A urmat punerea în funcţiune şi a altor laminoare, printre care şi un laminor de tablă subţire, în anul 1881. În 1895 Uzinele de la Oţelu Roşu făceau parte din Societatea Unită Bistriţa Ruschita care, din interese financiare o vinde „Primei Societăţi bănăţene de mine şi metalurgie”, societate care în 1859 fuzionează cu „Asociaţia Braşoveană pe acţiuni de mine şi metalurgie”. În anul 1924, uzinele de la Oţelu Roşu trec în cadru Societătii „Uzinele metalurgice Unite Titan, Nădrag, Călan SAR”. După naţionalizare şi în anii care au urmat au transformat uzina într-un centru siderurgic important pentru economia socialistă.
Combinatul Siderurgic de la Oţelu Roşu va primi oamenii la lucru până cel târziu la mijlocul lunii ianuarie 2016. Societatea aflată în prezent în conservare a fost scoasă de mai multe ori la vânzare, însă de această dată se pare că este cu noroc, spune omul de afaceri Iosif Armaş, aflat astăzi alături de partenerii sârbi în oraşul din Valea Bistrei:
Vă reamintim că, întreprinderea a fost închisă în urmă cu trei ani, iar atunci ultimii 400 de salariaţi au rămas fără loc de muncă. Potrivit omului de afaceri, Iosif Armaş, angajări se vor face treptat în funcţie de modernizări.
O firmă din Serbia este interesată şi foarte aproape de a cumpăra Combinatul Siderurgic din Oţelu Roşu, iar cumpărătorul doreşte şi extinderea producţiei, prin achiziţia unui laminor, astfel încât la uzina din Valea Bistrei să poată fi obţinut oţel în cantitate de 85.000 – 90.000 de tone. (Hardy Cvoica)
