[AUDIO] Reşiţa noastră, de ieri şi de azi, aşa cum e ea… prin oameni, amintiri, locuri, povestiri

Pentru un observator grăbit, Reşiţa, mai ales partea veche a oraşului, dezvăluie treptat unicitatea unei frumuseţi aparte, izvorâtă din spectaculosul îmbinării cu industria, din ambianţa cu natura, precum şi din firea oamenilor. Dan D. Farcaş observa în lucrarea sa „Hoinărind prin Reşiţa pierdută” că spre urbe duc 7 drumuri, ca spre marile metropole şi am putea fi de-acord, dacă socotim acestea cele de la: Caransebeş, Timişoara, Lupac, Doman-Caraşova, Semenic, Secu şi Târnova.

Articol editat de Gerhard Chwoika, 7 august 2021, 12:44 / actualizat: 14 octombrie 2021, 14:43

Oraşul nu a avut niciodată rol de răscruce el urmând de peste 250 de ani, de când s-a instalat industria pe aceste meleaguri, valea largă a Bârzavei şi depresiunile laterale de-o parte şi de alta a acesteia. Fiind atât de lung, oraşul a avut tot timpul mai multe centre. Cel mai select dintre acestea era în zona din jurul Casei Muncitoreşti, considerată şi polul cultural al urbei. De la acest obiectiv în jos se întindea vestitul Corso, promenada unde lumea ieşea la plimbare, mai ales duminicile sau în zilele mai libere, iar cartierul dintre Universalul Vechi, unul dintre puţinele simboluri ale urbei, rămas neatins şi râul Bârzava se află astăzi clădirea laminorului Blooming, care a înghiţit în anii extinderii industriei reşiţene, zeci de case familiale şi obiective social-culturale despre care astăzi doar amintirile mai vorbesc.

Hardy Cvoica alături de invitaţii săi încearcă să readucă în actualitatea virtuală Reşiţa pierdută, oraşul de altădată prin oameni şi locuri.

Recent, o expoziție inedită dedicată memoriei industriei reşiţene la un sfert de mileniu a fost prezentată în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din municipiul de pe Bârzava, unde cei prezenţi au avut prilejul să vizioneze fotografii din colecţia regretatului artist fotograf Ioan Mato din Reșița de altădată, imagini din istoria orașului vechi partea care a fost demolată ca urmare a extinderii uzinelor reșițene în perioada comunistă.

Petronela Sulea din Reşiţa, fost informatician la Centrul de calcul al UCMR are amintiri frumoase din tinereţea ei din oraşul astăzi pierdut:

De la magazinul Universal în jos, strada pincipală traversa calea ferată uzinală şi Bârzava peste un pod de fier construit în 1938. Dincolo de râu era Reşiţa Română din care în prezent mai subzistă doar două clădiri: Palatul Cultural şi Biserica Ortodoxă de la Pătru Iacob. Părintele Petru Berbentia, fost protopop al urbei, povesteşte:

Prima stradă patrimoniu din Reşiţa, strada Furnalelor şi zona limitrofă acesteia, adică străzile: Fagului, Beethoven, Canalului şi Piaţa Republicii intenţionează să readucă simbolic municipiului de pe Bârzava atmosfera de acum jumătate de secol, odată cu reabilitarea din această toamnă a clădirii monument, Şcoala Pittner, construită la mijlocul secolului al IX-lea şi înscrisă din 2015 în Lista Monumentelor Istorice. Repere istorice şi de arhitectură urbană despre prima stradă patrimoniu din municipiul de pe Bârzava, aflăm de la criticul de artă dr. Ada Cruceanu-Chisăliţă:

Şcoala Pittner, un obiectiv de patrimoniu al urbei se află în prezent într-o stare avansată de degradare, dar face obiectul unui amplu proiect de restaurare şi revitalizare a patrimoniului cultural, urmând să fie transformat de la anul într-un centru multifuncţional. În opinia arhitectului reşiţean, Ioana Mihăiescu, întregul areal al Reşiţei Montane ar putea deveni o rezervaţie arhitecturală care ar reînnoi istoria urbei de pe Bârzava în partea veche a acesteia, odată cu reabilitarea, cum spuneam, a acestui centru educaţional al oraşului de altădată:

Graţie implicării Primăriei Reşiţa şi a asociaţiilor Euroland Banat şi Rosk din Islanda, clădirea-monument va intra într-un amplu proces de reabilitare pentru a servi mai apoi din punct de vedere social-cultural posterităţii acestui oraş care potrivit istoricilor locului dovedeşte existenţa vieţii în actualul spaţiu cu mult înaintea unui sfert de mileniu.

Hardy Cvoica alături de invitaţii săi: Petronela Sulea, arhitect Ioana Mihăiescu, dr. Ada Cruceanu-Chisăliţă şi părintele Petru Berbentia, au povestit o parte din istoria locurilor unui oraş în continuă transformare, Reşiţa de ieri şi de azi, Oameni şi Locuri.

Cu oamenii şi poveştile lor din şi despre Reşiţa de altădată ne întâlnim sâmbătă, 7 august în emisiunea “Oameni şi locuri” de la 15:20 aici pe 105,6 FM.

Surse: Dan D. Farcaş; Cristi Buică

Foto: arhiva