Motto : „Oamenii nu își mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai știu să privească minunile lumii”. Constantin Brâncuși
Alături de Radio Reșița, în demersul nostru de-a susține campania ”Brâncuși e al meu”, s-a alăturat și o doamnă dragă acestor locuri, fiica cunoscutei actrițe a teatrului reșițean Aura Râmniceanu, care preţ de trei decenii a slujit scena bănățeană, Olga Delia Mateescu. Actriță, profesor universitar și dramaturg, Olga Delia Mateescu și-a mărturisit ori de câte ori a avut ocazia, dragostea și recunoștința pentru oamenii acestor locuri, zugrăvind cu delicatețea emoției, amintiri ce o leagă de tinerețea trăită aici.
Vă mulțumesc pentru altruism și pentru că sunteți, într-un fel, ambasadorul cultural al acestor locuri ale Banatului de Munte. În anul Brâncuși, Tristan Tzara, Shakespeare și Cervantes, postul nostru de radio își respectă menirea și susține valorile culturale, implicându-se în campania pentru Brâncuși.
”De la Reșița am aflat despre Brâncuși. Mama îmi cumpăra albume de pictură și a cumpărat și un album Brâncuși. “Cumințenia Pământului” m-a intrigat, mi-a plăcut de prima oară, pe vremea aceea credeam că este miezul pământului, asta mi-a sugerat. Apoi, am fost în vizită la Târgu-Jiu și când am văzut complexul de acolo, ca să fiu sinceră, nu m-a impresionat, m-am uitat și mama mi-a explicat despre ce este vorba, dar mi-au rămas în minte și încetul cu încetul, sub “Poarta Sărutului”, cum eronat i se spune, în mintea mea s-a așezat “Cumințenia Pământului”. La “Masa Tăcerii”, în jurul mesei se plimbă “Domnișoara Pogany”. M-am așezat pe unul din taburetele din jurul mesei și mi-a părut rău că nu ajungeam la masă și a trebuit să tac, să nu vorbesc cu nimeni”.
Ați făcut o punere în scenă a operelor lui Constantin Brâncuși.
”Eu cred că ele sunt într-o bună relație unele cu altele, că nu pot fi judecate separat. Comunică unele cu altele și împreună sunt un TOT, spun ceva împreună”.
De ce este atât de multă tăcere, când printr-un simplu gest, cu un SMS fiecare român ar putea să se lipsească de o sumă infimă ?
”Sunt foarte mulți oameni care au donat. Eu n-am donat prin sms, m-am dus la o bancă, chiar la începutul campaniei, s-au mirat cei de la bancă, nu mai donase nimeni. Am donat pentru că mama mea iubea opera lui Constantin Brâncuși, pentru că m-a învățat și pe mine s-o iubesc, pentru că acea Cumințenie a Pământului mi-a rămas în suflet și am mai avut un argument pueril, trebuie să recunosc – am vrut să trăiesc și eu momentul pur și simplu:
AI NOȘTRI DAU UN LEU PENTRU ATENEU!
Acel moment, în care ,NOI, niște oameni necunoscuți, punem mână de la mână și facem ceva important care rămâne aici”.
O solidaritate prin cultură? S-au strâns peste un milion de euro pentru un proiect cu valoare culturală.
”Sigur, despre asta este vorba în ceea ce mă privește, dar recunosc că e un gând pueril, pentru că știu toate argumentele potrivnice: că se pierd banii, că-i fură alții, că nu se strâng, că trebuia să-i dea statul, că e rușinos ce se întâmplă, etc…
Ce simte fiecare. Eu nu pot să spun că dacă am dat eu, să vă rog să dați toți. Nu rog pe nimeni, nimic. Dar dacă simte cineva relația dintre toate operele acestea… e un gest firesc.
Am fost la Gorj și-n lacul acela de la Măldărăști am găsit niște pietre, care seamănă foarte tare cu niște sculpturi de Brâncuși și am mai găsit în acel lac o piatră mare, ușor ascuțită, pe care parcă era sculptat chipul lui Vlad Țepeș. Am acasă câteva din pietrele astea de râu, foarte frumoase și ciudate, pe care le țin cu foarte mare drag”.
ADN-ul lui se află în venele noastre…
”Dacă a trăit în acele locuri prin care formațiunile geologice iau asemenea forme, este absolut normal să plece de acolo mai departe”.
Radio Reșița a derulat o campanie de susținere, pe ideea că pe cei pe care nu-i poți face să cunoască adevărul, măcar să nu-l disprețuiască. Mă doare în momentul în care această operă este dispreșuită, mai ales că nu are dublură și ce nu se știe, sau nu se spune prea des, este că Brâncuși a donat lucrările sale statului român, dar a fost refuzat. Cred că suntem acum datori cu un gest patriotic.
”Eu nu mai pun nici un fel de etichetă pe nici un gest.
Așa am simțit. Așa am făcut și îmi pare bine că am făcut-o. Nu că aș fi adepta cauzelor pierdute, însă cred că acest gest al meu și-al milioanelor de oameni, pentru că s-au donat niște bani serioși, înseamnă ceva. E un semnal că sunt foarte mulți oameni care gândesc într-un anume fel și care țin la identitatea asta a lor și a noastră”.
Un soi de optimism ne rămâne din această campanie?
”Eu NU cred că banii aceia s-au strâns așa de la niște milionari care au dat câte două-trei sute de mii de euro… eu cred că tot de la oameni așa normali ca noi”.
Vă mulțumim, prin mama și copilăria dumneavoastră la Reșița, ați mai semnat încă odată în CV-ul cultural al Reșiței. Să nu uitați că sunteți ceea ce iubim, noi aici în Banatul de Munte.
“Mi se pare foarte frumos. Vă mulțumesc mult”.
Epilog: “Patriotismul ţine de inimă. Un om este patriot dacă inima sa bate cu adevărat pentru ţară să”. Charles E. Jefferson
Anca Bica Bălălău
Sursa foto:Olga Delia Mateescu
