În urmă cu 7 decenii, în 18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mişcare cea mai amplă acţiune de deportare din istoria contemporană a României, după cea a germanilor din România în Uniunea Sovietică.

Deportările în Bărăgan au avut ca scop relocarea forţată a populaţiei care locuia pe o rază de aproximativ 25 km de graniţa cu Iugoslavia, din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi în Câmpia Bărăganului. În contextul încordării relaţiilor dintre România şi Iugoslavia, exclusă în 1948 din Comintern, graniţa dintre cele două ţări a devenit o zonă sensibilă pentru comuniştii aflaţi la putere. Etniile din Banat erau considerate „elemente cu un factor ridicat de risc”.
Deportările din Banat reprezintă un proiect amplu de epurare socială realizat de regimul comunist din perioada Gheorghiu Dej, aflat în plină dominaţie sovietică. În urma unui plan au fost scoşi din casele lor peste 12.800 de familii, din 258 de localităţi fără niciun anunţ prealabil, începând cu femeile, bărbaţii apţi de muncă şi continuând cu familiile lor, pe motiv că erau chiaburi.

După un drum de 2 săptămâni, închişi în vagoane, deportaţii au ajuns în gările din Bărăgan, de unde camioanele i-au transportat la cele 18 puncte diferite din Câmpia Bărăganului. Lăsaţi sub cerul liber, şi-au pregătit bordeie sub pământ, iar în anii ce au urmat şi-au construit case şi au desţelenit glia. Peste cinci ani, în 1956 – unii din deportaţi – pentru că mulţi şi-au găsit sfârşitul în acele locuri aride, s-au întors la casele lor, pe care le-au găsit ocupate de profitorii regimului comunist şi au fost obligaţi pentru a doua oară să ia viaţa de la capăt.

La Reşiţa evenimentul s-a consumat vineri, 18 iunie 2021 în sala de şedinţe a Consiliului Judeţean Caraş-Severin unde s-au întrunit oficialităţi centrale, judeţene, reprezentanţi ai asociaţiilor foştilor deportaţi în Bărăgan şi fosta URSS, precum şi foşti deţinuţi politici şi urmaşii acestora. În holul Palatului Administrativ cu sprijinul Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale şi al Muzeului Banatului Montan, o expoziţie de documente, prezentată de dr. Ovidiu Roşu şi dr. Flavius Bozu, care reflectă deportarea chiaburilor din Banatul de Munte în Câmpia Bărăganului.

Ovidiu Roşu

Despre evenimentele întâmplate în noaptea de Rusalii a anului 1951, au vorbit senatorul Ion Marcel Vela, prefectul de Caraş-Severin, Cristian Gâfu, preşedintele Consiliului Judeţean, Romeo Dunca, el însuşi provenit dintr-o familie de foşti deportaţi, preşedintele AFDPR, Cornelia Fetea, preşedintele Forumului Democratic al Germanilor din Caraş-Severin, Erwin Josef Ţigla, adjunctul Avocatului Poporului, Mircea Criste, membru al Camerei Deputaţilor din România, Ognean Crîstici, invitaţi din ţară de la Asociaţiile Foştilor Deţinuţi Politici sau Deportaţi în Bărăgan din Olt, Bucureşti, Tulcea şi Constanţa, cât şi cărăşeni ai căror părinţi, bunici, rude sau chiar ei personal au trăit dramele vremurilor trecute.

Senatorul Ion Marcel Vela a subliniat pentru Radio Reşiţa că, în decembrie 2018 a fost votată legea pentru despăgubirile morale datorate deținuților politici, dar și a deportaților în Bărăgan, supuși suferințelor și umilințelor după 1946 și până în decembrie 1989. La momentul votării s-a inclus în lege și dreptul urmașilor deportaţilor, a declarat acesta la Reşiţa, în cadrul evenimentului comemorativ dedicat celor 70 de ani de la deportarea în Bărăgan. Conform acestuia, dintr-o eroare a legii a fost scoasă trimiterea la situația urmașilor şi mai ales a copiilor acestora:

Marcel Vela

Dacă după Revoluția de la Timișoara, în România erau aproximativ 30.000 de deținuți politici, acum mai sunt cel mult 2.000. Dar copiii lor au suferit în diferite moduri, nu au putut urma facultățile pe care și le-ar fi dorit pentru că erau ”ciumați”, alții au fost dați afară din școli (cei născuți la începutul anilor 50) iar alții au suferit în multe alte forme sadice. Ticăloase„, a mai subliniat senatorul Marcel Vela, care a promis atunci aducerea textului la forma lui inițială, legea fiind promulgată de președintele Iohannis în decembrie 2018. Apoi, deputatul Slavoliub Adnagi, din Sânnicolau Mare, a desăvârșit lucrarea.

Urmașii vor avea dreptul la jumătate din ceea ce ar trebui să primească cel care a suferit în detenția comunistă sau în Bărăgan. Este vorba doar despre semnul că societatea nu a uitat suferința celor care au urât comunismul şi pe cei care au suferit, crezând în visurile lor.

Un eveniment cu o înaltă încărcătură emoţională, catalogat de preşedintele AFDPR Caraş-Severin, Cornelia Fetea, ca zi naţională a victimelor deportării în timpul comunist:

Cornelia Fetea

Evenimentul comemorativ s-a încheiat la troiţa din Parcul „Cărăşana” – monument edificat pentru comemorarea acestei deportări unde au fost depuse jerbe şi coroane de flori în amintirea celor care nu au mai reuşit să ajungă acasă, pe meleagurile natale, dar şi a foştilor deţinuţi politici decedaţi în temniţele comuniste. Sfânta slujbă a fost săvârşită de preoţii ortodocşi: Nicolae Petrişor, Nicolae Chiosa, Emil Sergiu Varga şi Sorin Sfeia.

Cu ocazia acestui eveniment, Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa a editat un plic filatelic şi o ştampilă specială cu care a fost obliterată întreaga corespondenţă expediată de la Oficiul Poştal Reşiţa 1 în data de 18 iunie 2021.

Foto: Radio România Reşiţa